In fiecare an, pe 28 martie e "Ora Pamantului", un eveniment care a avut loc prima oara in 2007, in Sydney - Australia. Atunci, 2,2 milioane de locuitori, inclusiv companii, au stins, timp de o ora, toate luminile din casa/birou pentru a trage un semnal de alarma impotriva consumului irational de energie, care duce la accelerarea incalzirii globale.
In 2008, evenimentul s-a extins in toata lumea, asa incat 50 de milioane de oameni din mai multe tari, printre care si Romania, au participat la actiune. Din cate tin minte, clubul Green Hours a fost printre "institutiile" care au luat parte la actiune si care au promovat-o foarte mult.
Anul acesta, se pare ca si administratiile locale incep, timid, sa sustina actiunea. Probabil ca vor mai trece ani buni pana cand Bucurestiul se va vedea, de sus, ca o pata neagra, timp de o ora, pe 28 martie al fiecarui an. Dar ce poate face fiecare pe 28 martie este sa inchida lumina timp de o ora si sa scoata din priza toate aparaturile care consuma energie.
Am incercat-o si anul trecut. Nu a durut si tot ce m-a costat a fost o ora in care nu am mai intrat pe net si nu m-am mai uitat la televizor. In ora aia am plecat in oras, sa ma intalnesc cu niste prieteni, deci pot sa zic ca, in final, toata actiunea m-a costat niste beri :) Cred ca daca ne-ar "costa niste beri" pe cat mai multi dintre noi, asta ar fi o dovada de responsabilitate civica din partea populatiei, care poate ar duce la o implicare mai puternica a institutiilor de stat in anii viitori. Nu e mare lucru si nu ma astept sa se mute muntii din loc intr-un an sau doi, dar cred ca "bob cu bob se umple sacul", iar noi avem boabele:)
Asadar, see you on the dark side of Bucharest pe 28 martie, intre orele 20.30-21.30 :)
Primul eveniment "Earth Hour", in Sydney, 2007
Pastrati Rosia verde!
4 comments:
Este primul an în care aflu de Earth Hour. Mă înscriu şi eu la stinsul luminii, deşi parcă o oră pe an este cam puţin pentru un impact semnificativ. Este mai mult un gest cu rolul de a atrage atenţia asupra risipei dezinvolte şi inconştiente de resurse, mai nimerită ar fi o acţiune de a înlocui becurile cu incandescenţă cu cele economice, fluorescente. Eu, unul, asta am făcut. Şi de ceva timp refuz la magazin sacoşele şi pungile de plastic, în ciuda insistenţei vânzătoarelor care ţin să-mi pună şi cea mai mică legătură de pătrunjel în pungă, Haideţi, domnu, că e gratis...!
Daa, la treaba cu vanzatoarele care se uita ciudat si care insista sa iti puna in punga, chiar daca tu nu vrei. Nu mai zic de privirile ciudate ale cumparatorilor daca te plimbi prin magazin cu o traista de panza in loc de sacosa. Dar nu-i nimic, astea o sa treaca de la sine, in timp, odata cu acomodarea cu ideea. Si televiziunea prin cablu ni se parea o chestie ciudata la inceput :)
Felicitari pentru initiativa cu becurile ecologice. E adevarat ca au un pret un pic mai crescut decat cele obisnuite, dar costurile (presupunand ca diferenta de cateva zeci de lei iti face o gaura neagra in buzunar) se amortizeaza prin faptul ca au o durata mai mare de functionare si consuma mai putin curent.
Si in final - asa e, Ora Pamantului e mai mult un gest, o idee. Dar poate ca ideea asta, repetata sub alte forme, va convinge tot mai multi oameni sa faca gesturi nesemnificative daca sunt luate individual, dar importante odata ce sunt facute la scara mai mare:
- sa stinga lumina cand ies din camera
- sa scoata din priza televizorul, calculatorul, aerul conditionat atunci cand nu au nevoie de ele
- sa inchida robinetul cand se spala pe dinti, pentru ca oricum nu ai nevoie ca apa sa curga atunci cand iti periezi dintii, ci doar cand te clatesti
- sa incerce sa faca mai mult dus decat baie, pentru ca asa se consuma mai putina apa
- sa foloseasca becuri ecologice
- sa foloseasca masina de spalat la capacitate maxima si nu doar daca au doar cateva haine de spalat, pentru ca in felul asta se consuma multi litri de apa degeaba
- ideal ar fi sa si colecteze separat deseurile, dar deocamdata, prin amabilitatea primariilor, ori nu sunt suficiente recipiente, ori sunt, dar nu s-a desfasurat nicio campanie de informare, asa incat oameni arunca tot la un loc
Ştii, de foarte multe ori când încerc să conving pe cineva de bunul simţ şi utilitatea măsurilor pe care le-ai descris şi tu mi se dă următoarea replică: Da, dar ceilalţi... păi numai eu să fac?, Degeaba!... Sentimentul de turmă încă funcţionează, neîncrederea în puterea exemplului personal este maximă. Egoism obtuz, nepăsare crasă.
Asa e...dar eu merg pe principiul ca bunul-simt/altruismul se invata si prin imitatie. Asa am invatat si eu cand alti oameni au facut lucruri bune si le-au facut constant, lucruri de care mie, initial, nu prea imi pasa. Dar vazandu-i zi de zi ca le fac, am inteles ca e bine si am inceput sa le fac si eu.
Ma gandeam ca asa e etic si bine sa fac, chiar daca la inceput nu credeam foarte mult in lucrurile alea. Cu timpul insa au devenit ceva normal si lipsa lor la altii a ajuns sa ma deranjeze. Iar asta numai pentru ca au fost langa mine niste oameni cu cap, care au fost constanti in a face acele lucruri corecte. Ma gandesc ca poate va functiona si in cazul asta. Cu un om, cu doi, cu trei, deocamdata nu conteaza numarul, conteaza doar sa avem rabdare.
Post a Comment