Pastrati Rosia verde!

Sustine Rosia Montana in UNESCO World Heritage

Thursday, September 27, 2007

Uite, daca ti-a placut cartea! :)



Va fi o destrabalare intelectuala, ce sa mai! :) Parola de acces la eveniment e o carte care ti-a facut tie mult bine, care te-a gadilat intr-un mod placut la trup si mai ales suflet si de care esti dispus sa te desparti. Dar nu oricum, ci s-o dai la schimb cu o carte pe care ti-o va da altcineva. Un fel de "Pay it forward" :) O chestie foarte faina, aflata la a 6-a editie, din cate am inteles (din pacate, acum e prima oara cand aud de ea).


duminica 30 septembrie ora 15
in barul LUCKY 13
str SELARI NR 9-13 la etaj
cu invitati speciali
Cristian Teodorescu si Octavian Soviany

Organizat de Bookblog, Gramo si adrian.filozofie.ro

Thursday, September 20, 2007

I want to ride my bicycle. Safely.



Pai daca te-apuca tusea dimineata si nu fumezi, s-ar putea sa fie pentru ca in Bucuresti poluarea se intinde relaxata, ca nu-i bate nimeni obrazul. Urbea noastra europeana are cei mai putini metri patrati de spatiu verde pe cap de locuitor (circa 3, incluzand aici si "locurile cu verdeata", hehe, erau intr-o dispozitie buna in dimineata aia domnii de la statistici:) ). Iar in trafic trebuie sa ai mult simt al umorului, ca sa compenseze nervii plesniti. Primaria nu face mare lucru ca sa mai fluidizeze circulatia, nici macar parcari, desi la Viena chestia asta s-a exploatat destept: nemaiavand unde sa parcheze, cel putin jumatate din locuitori si-au dat seama ca pot sa mearga foarte bine si cu bicicleta. Ceea ce am face si noi, probabil, daca am avea pe unde, fiindca benzile speciale pentru biciclisti au fost facute in niscaiva locuri, fara insa nicio campanie de informare sau educare. Drept urmare, acum gazduiesc obiectele pentru care au fost facute: roti, dar nu doua, ci patru: ale nesimtitilor care si-au cumparat trotuar ca sa parcheze pe el. E, si ca sa mai afle omul ca miscarea n-a omorat pe nimeni, ba chiar ca o bicicleta te-ar ajuta sa respiri un aer mai curat, se intampla urmatoarele:

O Zi fara Masina Ta in Orasul Tau: o plimbare
pe biciclete pentru a demonstra ca exista multi
oameni in Bucuresti care vor sa circule PE SOSEA
fara masina.

Adunare: simbata 22 septembrie Arcul de Triumf /
Orele 16.00
Traseu: Arcul de Triumf -Bd. Kisseleff -Piata
Victoriei -Calea Victoriei -Bd. Natiunilor
Unite -Bd. Libertatii -Calea 13 Septembrie -
Str. Uranus -Terasa E-Uranus
Defilare: in intervalul 17.00 -18.00
Organizat in cadrul campaniei VELORUTIA. O
REVOLUTIE PE DOUÄ‚ ROTI de Asociatia Bate Saua Sa
Priceapa Iapa, Asociatia Komunitas si grupul Velo
City

Participantilor la plimbare, li se recomanda :
Sa isi inarmeze bicicleta cu panglici colorate, baloane verzi sau
orice alt decor naturist, colorat si vesel!
La Terasa E-Uranus, se vor distribui borcane cu aer
curat, ne-poluat. Vom face cateva proiectii video cu
filme despre ce inseamna bicicleta in lume, avantaje
si beneficii aduse de utilizarea ei ca mijloc
alternativ de deplasare urbana . Toti cei care vor
veni calare pe bicicleta, vor beneficia de intrare
libera in seara respectiva.

http://www.velorutia.ro
www.komunitas.ro
www.batesaua.ro

Asa ca, daca vrei sa faci ceva ca pe viitor sa te plimbi cu bicla fara sa-ti imprime viteza suplimentara vreo masina din spate, poti sa faci. Iar daca nu te tenteaza, macar zi-i unui amic pe care crezi ca l-ar interesa. Multam.

Sunday, September 16, 2007

La mine acasa

Sus, pe platforma de smoala,esti deasupra lucrurilor. Vederea ti se interegeste, vocea ti se aude. Pulsul iti devine, din al orasului, al tau. Pleci putin capul, in liniste. Sus, pe platforma, orasul se vede ca in globul de sticla pe care il rastorni ca sa se dea start la magie. Strazile prind sa vorbeasca ceva comun, la unison si organismul urban e intreg, la vedere. In blocuri nu se mai vad ferestre aprinse, cu papusi performand la masa de jucarie din bucatarie. Blocurile doar stau si adapostesc. Gri-uiesc. In cutiutele lor se intampla lucruri ritmice, de labirint al hamsterilor. Stii ca esti si tu tot acolo, dar acum doar stai, tu si cu pietricica gri cu alb de pe platforma si incerci sa prinzi, precum miile de antene din jur, niste semnale. Pe gura de intrare pe platforma intra, de pe scara, mirosul acesteia, asa cum fiecare casa are fiinta ei si mirosul ei si starea ei, asa si scara emana un fel de feromon alcatuit din arome de apartamente, de zeci de feluri de mancare. Miros cumva cald,de casa locuita, cu senzatia linistitoare pe care am avut-o in noaptea aia plina de zapada si urcus, cand am dat in sfarsit peste cabana. Mirosul fiintelor care vietuiesc intre pereti, in timp ce afara se intampla o lumina aurie, care cade fara program peste copaci, peste blocuri, scara cu mancare si peste noi, omuletii. Noua, omuletilor, cand ni se intampla sa intelegem o frantura din aceasta lumina aurie, ni se taie putin picioarele, ni se rupe putin gandul zilnic si atunci se misca ceva cald inauntru, nu intelegem prea bine ce, doar simtim ca suntem egali cu un pahar de apa cu zahar, in care cristalele-odata ce-au fost amestecate, durute in haosul lor- se lasa dintr-odata in jos, in linistirea fortelor lor. Atunci te sedimentezi si tu putin, punand un strat inauntrul tau, ca la pietre.

Monday, September 10, 2007

Olanda anybody?

Oameni buni, intre 22-30 septembrie, la Haga e un program de tineret, se cheama Loesje si se ocupa de "Creative activism". Mai concret, participa Olanda, Romania, Turcia, Germania si Letonia, cu cate 5 oameni. Trebuie sa stii engleza binisor, sa ai cel mult 30 de ani si daca e nevoie, sa poti face o prezentare pe ceva la care te pricepi - fotografie, jurnalism, scris, dans, jonglat cu popice, cam orice :) Se pleaca de pe 22 septembrie, se sta o zi la Amsterdam, iar pe 23 - plecare catre Haga. Drumul costa in jur 300 euro (10 milioane), din care vor fi decontati 75% atunci cand se ajunge in Haga. Caut urgent un om care sa vrea sa vina si sa poata sa dea banii in cel mult doua zile (pana miercuri, maxim), altfel se scumpesc si mai mult biletele de avion. Daca esti sigur/a ca poti veni, scrie-mi pe mess, pe a_musatoiu . Hai multam!

Friday, September 7, 2007

Have fân!



Vă rog să mă iertați pentru că, în textul ce urmează, voi păcătui: voi fi părtinitoare cu bună știință pentru că subiectul mi-a ajuns ceva așa de personal, încât m-aș putea certa cu cel mai bun prieten pe tema asta: Roșia Montană. Un subiect “suflat cu aur” pentru presă, Roșia Montană a devenit cunoscută în timp datorită conflictului dintre localnici și ONG-uri – pe de o parte - și compania minieră Roșia Montană Gold Corporation, sucursala canadienilor Gabriel Resources – pe de cealaltă. Compania canadiană - dacă Parlamentul va face în continuare ce știe mai bine, adică nimic - ar putea distruge moștenirea culturală de sute de ani pe care Roșia Montană o adăpostește: 10 biserici, case-monument istoric, 12 cimitire. Dar nu s-ar opri aici: ar decoperta 5 munți, plantând în locul florei și faunei, iazuri de decantare a cianurii. Un schimb “echitabil”, dacă stăm să ne gândim că distrugerea iremediabilă a naturii și culturii Roșiei Montane se face pentru a obține aurul din Munții Apuseni, care nu poate fi extras decât prin folosirea cianurilor. Iar nedumerirea crește și mai mult când afli că statul va avea un profit de doar 2 % din câștigul ipotetic al proiectului.
Vocile care se împotrivesc acestei acțiuni sunt destul de puține, dar bine înfipte. Ele, cu ajutorul asociației “Alburnus Maior”, au realizat și festivalul FânFest, aflat în acest an la a patra ediție. S-au spus multe despre evenimentul din 24-26 august: că este o metodă de manipulare, că nu are niciun efect sau că este folosit pentru a îmbogăți “pe alții”. Eu știu că anul trecut au fost “manipulați” și “jecmăniți” peste 10.000 de oameni. Că anul acesta au venit tot cam atâția, din toate colțurile țării, pentru că le place această “manipulare” și pentru că vorbesc aceeași limbă cu cei care ii “fură pe față”. Pentru că mulți dintre cei care au fost acolo au simțit că în România, în materie de ecologie la nivel politic, decizional, se vorbește un limbaj al surdo-muților. Și că ei pot fi niște mâini în plus care articulează mai mult, mai vehement, mai clar și răspicat că unele lucruri pur și simplu nu se pot cumpăra.
Acest lucru a fost înțeles în primul rând de către trupele care au acceptat să cânte pro bono și în acest an. Pentru că, într-adevăr, conștiința și inteligența nu răsar peste noapte și nici nu pot crește pe un teren steril: deși situația de la Roșia Montană este promovată de circa 3-4 ani, în fiecare an sunt cam aceleași trupe care acceptă să călătorească ore întregi, pentru a ajunge pe un platou de munte și a transmite un mesaj miilor de oameni care au venit să-i vadă. Toate astea, pentru salvarea unui loc. Toate astea, fără bani. Și toate astea, în fiecare an, de la aproximativ aceiași artiști: Implant pentru Refuz, Altar, Travka, Blazzaj, Sensor, Luna Amară, un amalgam de trupe rock, jazz, funk, electro – dovada că voci diferite pot vorbi limba comună a bunului simț și a rațiunii.


Ce “platou” a servit FânFest 2007?

Mesajul diversității s-a răspândit în toate activitățile din acest an: de la concerte desfășurate pe scena mare (rock, funk sau jazz) sau la corturile Electro și Goa, până la vizionări de film, teatru, prezentări ale ONG-urilor de mediu, fân-jumping, treasure hunt sau concurs de fotografie. Dacă toate astea deveneau obositoare la un moment dat, te puteai refugia la cortul “Lounge”, la un ceai sau o limonadă iar pentru senzații tari, cortul cu preparate ecologice, de la brânzeturi la pălincă, te punea imediat pe picioare. Sau pe multe cărări, dar cum mai “low” decât Gabriel Resources nu aveai unde să te duci, totul era în regulă. Ba “brandy-ul de prune”, mai tare decât cel mai fin whisky, a fost chiar indicat pentru buna dispoziție, având în vedere că vineri seara concertele au început cu o întârziere de două ore, datorită problemelor cu generatorul. Dar așteptarea a meritat: KUMM, Slang sau Butterflies in my stomach și-au făcut auzite mesajele de rezistență. Vineri a fost seara de relaxare (Vakulovski, cu a lui lansare de “Bong”, știe de ce), pentru ca sâmbătă să ne încordăm mușchii pe versurile revoltate ale celor de la Altar și Implant pentru Refuz, Travka și BIO, concertele fiind finalul natural al unei zile pline: fremătarea aprobatoare din timpul vizionării “Noului Eldorado” și “Baraka” (dacă puneți mâna pe ele, nu le mai dați drumul), o porție bună de adrenalină la săritul în fân, vizite la standurile ONG-urilor și voluntariatul care, contrar aparențelor, n-a omorât pe nimeni.



Sugestii și reclamații

La ediția din acest an s-a instituit, pentru prima oară, o taxă de campare. Un lucru bun, de altfel, dacă ar fi și oferit ceva în schimbul sumei obligatorii de 15 RON. Primăria Roșia Montană, pentru că așa a învățat din lecțiile cana(po)da de marketing, s-a gândit să “încurajeze” turismul local, singura alternativă de dezvoltare a zonei. (Asta. daca nu luăm în calcul că și mineritul distructiv cu cianuri poate aduce localnicilor o dezvoltare masivă: de mânuțe în plus, tumori și alte astfel de “bunătăți de la bunicul” Alan Hill, președintele Gabriel Resources).
Bun, deci plătești acești bani cam degeaba, în sensul că primaria nu s-a ocupat nici măcar ca indicatoarele - care arătau traseul dinspre Roșia spre platou - să rămână la locul lor, fără a mai fi smulse sau strâmbate de către “binevoitori”. Având în vedere că FânFest se menține din donații și sponsorizări și că banii pentru campare au mers direct la primărie, susținerea locală este mai mult decât evidentă…sau nu. Evident este însă că va fi nevoie, pentru o mai bună organizare, ca participanții să plăteasca bilet pentru concerte. S-ar rezolva, spre exemplu, problema epuizării voluntarilor care au trebuit să strângă gunoaiele de pe jos (paradoxal, pentru un spectator de festival de ecologie, nu?) în fiecare zi, prin angajarea mai multor oameni. Mai mulți bani ar rezolva problemele tehnice: sonorizarea a avut probleme în acest an, iar scena a avut niște dimensiuni timide. Am simțit și lipsa mai multor coșuri de gunoi, cât despre prezența dușurilor, nu prea mi-a mirosit a bine…
O schimbare în bine a fost prezența forțelor de ordine, iar altă schimbare a fost prezența oamenilor politici: ne-au asigurat de, nu-i așa, toată susținerea lor Bogdan Olteanu și Daciana Sârbu (care nu e la prima implicare în proiecte de ecologie, iar poate că din cauza asta și a faptului că e membru în Parlament, va avea un cuvânt de spus vizavi de legea interzicerii folosirii cianurilor în minerit, refuzată între timp de Camera Deputaților).

În concluzie, FânFest a fost pe metereze, cu bune si cu rele, și în acest an. Îi doresc la cât mai puține ediții, deși asta se bazează momentan pe o utopie: implicarea clasei politice. Îmi doresc ca acest festival să devina, cât mai repede, doar un eveniment muzical și de educație ecologică. Până atunci însă, vom continua, atât cât va fi nevoie, să “Spunem Verde” că Roșia Montană nu este de vânzare.

Thursday, September 6, 2007

Cipicule,

De ce nu te-am ascultat cand ai vrut sa ma faci moldoveanca?! Uite, am si progresat: "uo chicat o chierj'n gluod" :)

Monday, September 3, 2007

Corbu






Corbu nu e doar porecla unui amic de la bloc, ci si numele unei plaje care in curand va deveni Vama Veche - the return. Deocamdata, e un locsor in care inca te poti ascunde de manele, fum de gratar si punkeri pe care lumea nu putea sa-i mai incapa. Iti da la schimb vegetatie salbatica cu fauna aferenta - soparle si serpi -, guvizi care umbla-n gasca prin apa, meduze, crabi si tot felul de vietuitoare care inca se simt ca la ele acasa. Nisip fin si ierburi aspre, tepoase, secetoase, apa prin care ti se vad picioarele si mai ales mancare de peste la discretie, un bors pescaresc demential, totul asezonat cu prezenta lui Vasile, chelnerul vietii mele, care ma intreba "Nu va suparati,asta (furculita) unde se pune, in stanga sau in dreapta?" si care a doua zi umbla mahmur cu un prosop umed pe ceafa, ca avusese "meci in deplasare, nu mai stiu cat s-a terminat" cu o seara in urma.
La Corbu deocamdata e "plaja de stat" la propriu; inca se poate sta si se poate sta bine, asta daca nu cauti "ceva amenajat", ca domnul infasurat calduros in muschi care gesticula agitat pe plaja, proaspat coborat dintr-un Touareg: cum, niciun restaurant, nimic?? Da, din fericire deocamdata nu o sa te impiedici pe acolo de terenuri de volei si sezlonguri din plastic. Zic deocamdata pentru ca urmeaza ca plaja Corbu sa devina un loc pentru touaregi si alte misunatoare, multumita legii care spune ca fiecare turist trebuie sa aiba 8 m de plaja personali si amenajati, sa aiba si mamele unde sa isi aplice o lotiune, iar copiii unde sa umfle un colac si sa arunce un PET pe jos. Drept urmare, "ceva amenajat" o sa gasim curand la Corbu; ce n-o sa mai gasim o sa fie crabii, decat poate pe cei morti, adusi de valuri, meduzele o sa zaca scurt pe o piatra, la soare, aduse de galetusele copiilor insetati de stiintele naturii, guvizii o sa plece la rudele din strainatate iar serpii vor avea un surplus de fier in organism, dupa ce romanii "aici pe veci stapani" ii vor pocni cu ce ranga vor prinde la mana, ca doar nu avem nevoie de taratoare care sa ne sperie familiile.
Cand eram mica, nu-i intelegeam pe oamenii care spuneau ca nu-si mai iau niciodata vreun animal, ca prea au suferit cand le-a murit ultimul; dar brusc, dupa transformarea la fata (vorba numelui unui cimitir din Ploiesti) a Vamii Vechi (ma abtin cu greu sa nu devin patetica insirand intamplarile faine de care am avut parte acolo), imi vine greu sa ma atasez cu totul de plaja Corbu. Presimt ca, atunci cand va da Capitala de ea, vom avea parte de un nou turneu "Vama veche: povestea merge mai departe": locsorul asta nisipos, pustiu si cumva neprimitor de natural se va umple de autobronzant si fite, ca o pustioaica ce s-a pierdut cu firea.