Pastrati Rosia verde!

Sustine Rosia Montana in UNESCO World Heritage

Sunday, May 31, 2009

Planurile

Nu inteleg daca neincrederea mea vine din mine - ca "om" sau din mine - ca român (ma refer la neincredere in oameni, in autoritati, in faptul ca nu am nicio certitudine ca mi s-ar raspunde la fel daca m-as purta "etic", mi-as plati ratele la timp, as manca sanatos, as incerca sa nu intretin conflicte, as da bani la cersetori si toate chestiile astea).

E o neputinta de a iesi din calculele mintii mele si de a intelege ce se intampla acum, aici. Nu stiu cum ar trebui/as putea sa rezolv asta, sa scap de seriozitatea si calculele de care m-am ferit toata adolescenta, fara sa inteleg atunci ca, de fapt, ele fac parte din mine. Sau au devenit in timp? As putea sa functionez cum trebuie fara ele?

Ce stiu sigur e ca ma tin mereu in loc si nu imi lasa aer, dar nu cred ca viata mea s-ar mai putea desfasura normal fara ele. Cred ca tocmai asta ma sperie :)

Thursday, May 28, 2009

Anunt

Vin Faith no more!Pe 15 august! Adica la o luna-doua dupa concertele Gogol Bordello, Suzanne Vega, Moby si Motorhead. Cumpara cineva un rinichi?

Gata si cu ultima sansa de a parea intelectuala :)

Azi am fost la oftalmolog. Chestia pe care-o stiam e ca port ochelari de vreo 10 ani. Chestia pe care n-o stiam, pana azi, e ca de vreo 3 ani ii port degeaba.

Zice-se ca, din varii motive, dioptriile se pot schimba, in timp, cu de la sine putere. Bun, si asta pot sa-nteleg. Dar ce nu inteleg e cum a putut ca treaba asta sa treaca neobservata timp de vreo 3 ani, avand in vedere ca merg la oftalmologi cel putin o data pe an? Aveau ceva in ochi, sau ce?

Ce-i drept, un doctor mi-a mai zis la un moment dat ca degeaba port ochelari, dar avea cam 70 de ani si nu stia niciodata unde ii sunt pixul, topul de retete sau stampila. Nu stia nici cum se porneste aparatul cu care trebuia sa mi se uite in ochi. Drept urmare, chiar daca mi-ar fi dat diagnosticul ca am fost la Camera Ascunsa sau oricare alt diagnostic, tot mi-ar fi venit greu sa-l cred. Dar uite ca l-am banuit degeaba :)

Acum ce sa mai zic? O sa-mi para rau dupa "aragaz cu patru ochi", "biciclisto", "sticle-n ochi" si alte nume de alint de care m-am bucurat pana acum :) O sa-mi lipseasca si sentimentul de cartita, dupa consulturile cu atropina (da, da, fostii mei frati intr-ale dioptriilor, stiti voi despre ce vorbesc :) ). Si n-o sa mai pot nici sa impresionez masculii, stergandu-mi enigmatic si senzual lentilele.

Dar e si o parte buna: si azi am invatat, nu-i asa, un lucru nou. Cum ar veni, nicio masa fara peste.

Sunday, May 24, 2009

Iarmaroc Pest....pardon...Fest

Acum o sa scriu despre o tampenie pe care am facut-o fara sa ma gandesc prea mult inainte. Adicatelea, m-am dus la Iarmaroc Fest. Iarmarocul asta s-a vrut un fel de festival jazzo-funko-house, organizat in padurea Paulesti, de langa Ploiesti.

Padurea fiindu-mi cunoscuta de cand eram mica si mergeam acolo sa alerg prin balarii si sa rod mere padurete direct din copac, am zis ca ar fi o idee buna sa ma duc la festival, sa vad ce si cum.

Acolo am dat peste:
  • Movile de pahare de plastic, PET-uri, chistoace de tigari
  • Cola Zero, Tomberoane Zero
  • Muzica bubuind intr-o padure din care pasarile si animalele, intr-o nesimtire cum rar am vazut, nu se gandisera sa isi ia talpasita, ca sa putem noi, bipezii, sa ne dixtram
  • WC-uri putine, in schimb rare, din care cauza padurea s-a transformat intr-o buda ecologica pe o raza de 200 de metri.
  • Oamenii isi stingeau tigarile printre lemne si frunze uscate fara cel mai mic stres!! Nu am vazut nicio masina de Pompieri sau de Salvare la intrare. Poate erau pitite bine printre copaci, dar eu nu le-am vazut.
  • N-am vazut nici ca spatiul festivalului sa fie delimitat in vreun fel; ca daca se trezea vreunul cu exces de sange in alcool sa mearga pana la marginea padurii, poate n-ar fi fost bine sa-l gaseasca peste o saptamana in vreo rapa, zic. Practic, iti luai berea, intrai in padure si de-acolo - the sky is the limit. Nu mai zic ca erau si o gramada de copii, care deveneau cam greu de supravegheat in aglomeratie.
  • Spectacol de laser bagat in ochii bufnitelor, al cotofenelor si al altor pupeze care incercau sa isi mascheze identitatea, strigandu-se "Pisi".
  • Oameni sub 18 ani, la cozi la bere, desi pe site-ul festivalului scria ca minorii nu au acces la eveniment. Nu ca ar fi verificat cineva buletine la intrare. E Romania, la ce bun?
  • O atmosfera romantica dupa lasarea noptii, avand in vedere ca nu era nici macar un bec in toata padurea aia, in afara de tarabele cu bere si de scene - luminate si alea putin spre deloc. Cum ar veni, ati vrut padure noaptea? Ia luati de-aici un Blairwitch Project, sa va saturati.
  • Sonorizare proasta - nu stiu daca la toate scenele, dar un singur concert am vrut sa vad, Butterflies in my stomach, si mi-a trecut dupa ce solista a inceput sa vorbeasca la microfon si se auzea ca intr-un remix prost: " ..na sear... Sp..ram..sa va simt..i b'ne!"

Dupa toate astea, sper sincer sa fie prima si ultima editie a festivalului astuia. Nu neaparat pentru proasta organizare (bude putine, lipsa luminii, lipsa cosurilor de gunoi, sonorizare proasta etc), cat pentru faptul ca si-au batut joc in ultimul hal de padurea aia.

Mi se pare de mare porc ca, dupa ce ca sunt foarte putine spatii verzi, sa se mai si organizeze un festival in mijlocul unui ecosistem, unde sa vii sa calci in picioare cu cea mai mare nonsalanta "casa" unor animale, pasari etc si sa lasi in urma munti de gunoaie, ca si cum ai fi in gara. Toti naivii se dau de ceasul mortii cu ecologia, reducerea poluarii, pastrarea spatiilor verzi, in schimb la Paulesti ne batem joc de padure, pentru ca putem.

Din pacate, nu am reusit sa aflu de pe site-ul festivalului cine l-a organizat, nu stiu daca Primaria a fost implicata cu diverse aprobari, dar stiu ca e prima si ultima oara cand ma duc la o treaba de genul asta. Si-mi pare rau ca nu am avut cum sa anticipez mizeria care a fost acolo, si la propriu, si la figurat, ca sa nu ii mai sustin si cu cele 3 bilete cumparate.

Laser, frate!