Pastrati Rosia verde!

Sustine Rosia Montana in UNESCO World Heritage

Wednesday, October 31, 2007

The Chemicals between us







Daca pentru Pink Martini am salivat in zadar, ca n-am reusit sa ajung, la Chemical Brothers a fost cel putin interesant. La ora 22.00, cand am ajuns, sala polivalenta era pe jumatate plina; public semi-fitos (nu mai stiu cine zicea ca asta e trupa pentru PR-isti :) ), nu prea agitat. A fost primul spectacol la care deschiderea a durat mai mult decat concertul in sine: 3 ore de "deschidere", 3 DJ anonimi (recunosc, in afara de Tiesto si Internullo, pentru mine capitolul asta e cam inchis) care, la un moment dat, au inceput sa fie fluierati, fiindca nu ne mai dadeam seama daca am venit in Twice sau la Chemical Brothers.
Pe la ora 1 a.m, cu urechile flenduri si semi-adormita dupa 3 ore de tutzi-tutzi, i-am vazut aparand pe scena si pe cei doi, care au avut un show de chirurg: rece, calculat, fara nicio interactiune. Nici macar "Buna seara", comunicarea cu publicul reducandu-se la cateva aplauze. Show-ul in sine, insa, a fost impecabil: coordonare perfecta a imaginilor de pe ecranul gigantic cu sunete demne de "Star Trek", lasere, efecte electronice. Foarte faina imbinarea dintre sunetele electrice/non-emotionale/de masinarie si mesajul "I need you to believe in something", in timpul melodiei perindandu-se pe ecran o calatorie virtuala prin toate formele de credinta - biserici ortodoxe, catolice, moschei, sinagogi. Apoi sunetul strident, dureros, de bormasina, de metal taiat, in timpul caruia, pe ecran, pluteau diafan conturul unei femei umplut cu nori sau fluturi albastri.
Concertul a tinut doua ore, au inceput cu "Hey boy, hey girl". Dupa cum spuneam, pentru genul lor, au facut un spectacol foarte bun. Am simtit doar lipsa comunicarii si, la un moment dat, oboseala din cauza repetarii ritmurilor, mai ales dupa celelate 3 ore de "deschidere":)
Oricum, a fost un experiment bun, n-am mai fost la un concert de muzica house sau electronica pana acum, m-am holbat ca la o specie noua, privindu-i pe houserii ecstasy-ati. In general, a fost un pic ca un documentar Discovery nesubtitrat, avand in vedere ca uneori nu intelegeam ce caut acolo. Dar e bine, e bine.

Friday, October 26, 2007

Thursday, October 11, 2007

Muse





Cateodata ma pun contra degeaba. Cateodata ma prind cu buna stiinta in propria cusca si, evident, in propriul dezavantaj, refuzand sa invat/descopar lucruri doar pentru a nu fi de acord cu cineva.
Un exemplu mic ar fi trupa Muse. Preferatii Cipicului, nu puteau sa fie si ai mei. Nici acum, dupa concert, nu sunt. M-au facut in schimb sa-i respect, pentru spectacolul lor, pentru stilul lor cameleonic de a schimba mai multe genuri intr-o singura melodie, la fel de curgator ca o alunecare pe gheata.
A fost ca un evantai pe care-l scuturi brusc, desfacandu-l, si din care ies la iveala multe desene. Colorate rau:) Si diferite si bune, ca roiul de fluturi cateodata, sau ca o amintire dureroasa care te face sa-ti bagi unghiile-n carne, alta data.
Si te fac sa inveti ca nimic nu e stabil, ca nimic nu e de crezut pentru totdeauna. Ca degeaba te incrancenezi pe o rafala agresiva de chitara electrica, pentru ca urmeaza schimbarea. Reversul. Pianul ca un hasis bland, ca o liniste.
Unii dau la prima intalnire doar o cafea :) Muse mi-au dat si o alternativa :)