Pastrati Rosia verde!

Sustine Rosia Montana in UNESCO World Heritage

Friday, June 19, 2009

A-vio-vio-vio-viooleetaa!



Concertul Gogol Bordello de acum doua zile s-a savarsit, as zice eu, pentru doi oameni. Bine, si pentru restul de 2.000 care au venit sa-i vada, dar in special pentru doi oameni care au fost vedete miercuri seara :).



De exemplu, Veverita e un om ales. Ca altfel nu vad cum sa-ti strige numele solistul Eugene Hutz de nu stiu cate ori, alaturi de inca 2000 de oameni. Prima oara am zis ca or fi vocile...dar a doua oara s-a auzit clar si de pe scena, si din public: “A-vio-vio-vio-violeta!!”. Si asta fiindca avea ea ceva in seara aia...avea coada aia de vis, barbatii se inghesuiau sa o invite in parc, avea bretonul ca nimeni altcineva, de-ti venea s-o mangai pe cap in continuu, sa-i cumperi Whiskas, s-o iei acasa! Deci nu e de mirare ca nici Hutz n-a scapat din mrejele ei. Vorba lui Liv, o fi insurat? :)



Bun, Gogol a cantat miercuri pentru Vio-vio-violeta. Dar a mai cantat pentru cineva. Nu stiu cum il cheama, dar are vreo 60 de ani, canta la vioara in Taraf de Haidouks, are piele neagra si par alb si cred ca atunci, pe scena, a fost seara vietii lui. Nu stiu, asa am avut eu senzatia. Parea impiedicat de propriul corp imbatranit, altfel sunt sigura ca ar fi alergat de la un cap la altul al scenei, ca si Hutz. A cantat la vioara de-a scos scantei. Si a fost foarte mandru cand, la sfarsitul concertului, Gogol i-a invitat si pe cei de la Taraf pe scena si au cantat impreuna ultima melodie, asa, ca un adevarat mix etno-culturalo-maggic. Si apoi a tinut-o de mana pe una din dansatoarele de la Gogol, cu vreo 40 de ani mai tanara, a tinut-o toata melodia, a pupat-o, a ras, a venit in fata scenei, a primit aplauzele ca un adevarat rege, a ramas singur si fascinat, in fata celorlalti, in timp ce din public veneau strigate, aplauze, fluieraturi etc etc. Am avut senzatia ca pentru el asta a fost momentul care i-a justificat toata viata, momentul la care visam majoritatea in secret – sa fim iubiti instantaneu, sa ni se strige numele, sa existam in memoria cuiva, sa fim despicati din dragoste, precum Grenouille din “Parfumul”.



Si apoi, in sfarsit, Gogol a cantat pentru noi, cei 2000 de profani. Ne-am chitait, am sarit, am zbierat, am transpirat, ne-am imbracat in mov, am gandit local si am f.... global. Si abia astept s-o mai facem si data viitoare, fiindca presimt ca Gogol nu sunt la ultimul concert in Romania. Dupa ce au cantat o melodie cu jumatate de versuri in romana, care se cheama, culmea, “Roumania”, asa presimt eu, ca n-au cum :)





Start wearing purple (pe vio-vio-violeta o puteti vedea la un moment dat in stanga de tot, intr-o bluza rosie :) )

Wednesday, June 17, 2009

In extractie, in foraje, in platforme, in abataje...in mine

Mai jos este reactia Happyfish la campania de promovare pe care Gabriel Resources o duce acum pe posturile TV, in speranta de a castiga o bruma de sustinatori pentru "investitiile salvatoare" pe care vrea sa le faca la Rosia Montana. Spoturile pentru Gabriel au fost facute de Naumovici (poate castiga si el, saracul, macar de-un molar de aur din toata afacerea asta, daca oricum respectul de sine si l-a pierdut de mult).



PS: De aici puteti prelua, semna si trimite o scrisoare deschisa catre Ministrul Culturii, Theodor Paleologu, pentru impiedicarea distrugerii de catre Gabriel Resources a Masivului Carnic, respectiv a minelor romane si a altor vestigii arheologice care se gasesc acolo.

Acesta e cel mai recent obiectiv al companiei, deoarece in Carnic se gasesc cele mai mari zacaminte de aur din zona. Mai multe puteti face citind scrisoarea, semnand-o si trimitand-o la adresa cabinet.ministru@cultura.ro .

Thursday, June 11, 2009

Dupa ploaie

In seara asta, dupa ploaie, am vazut una din cele mai frumoase lumini, asa, cam ca lumina sfarsitului lumii:)










Thursday, June 4, 2009

Intaietatea

E 5 dimineata, am deschis geamul si mananc un snitel cu sos de rosii iute, facut in casa. E bun. Aerul e dupa ploaie - un prim-aer, cu totul diferit de un prim-ministru. Pe cer e ultima stea, chiar daca e prima pe care o vad eu. Iar pasarile canta asa – 3-4-5, putine in general, dar multe, bucuros de multe, pentru linistea asta, in care oricum rasuna, la concurenta, pasii unui om. Sunt niste pasi gumosi, incaltarile i se lipesc pe asfaltul inca putin umed; e singur pe toata strada, duce o geanta pe umar, trece de geamul meu si merge mai departe, probabil spre serviciu. Liliecii zboara bezmetic, se aude si primul caine de cand pare ca a venit dimineata. Si ma intreb daca intaietatea asta de a auzi primele pasari, pasi, caini, in barca lui Ra, ni se da sau o luam noi de undeva. De unde? Pana unde?


Wednesday, June 3, 2009

Morning Mimi

Ce sa fie? O dulceata de nuci? Un serbet si apa rece? Sau poate un ceai la 5? :)

Monday, June 1, 2009

Incalzirea

Amandoi au cam 60 de ani. Par de mult impreuna. Nu au casa, dorm afara si iarna, si vara. Iarna trecuta isi facusera un adapost din sacosele pline cu tot felul de lucrusoare, din care alcatuisera un fel de cazemata. Pe jos pusesera o plapuma pe care dormeau, iar ca acoperis aveau o folie de plastic, intinsa direct peste ei. Ziua, stateau acoperiti sub plapuma, ii vedeam mereu acolo, ghemuiti, cu mai multe caciuli pe cap. Nu priveau pe nimeni, doar asteptau.

Apoi au disparut si n-am stiut daca au reusit sa treaca de iarna. Asta, pana acum cateva zile, cand i-am revazut din autobuz, in aceeasi statie in care dormeau acum cateva luni. El era asa cum il mai vazusem - incruntat, nebarbierit. La bustul gol, pe o banca, privind tot timpul inainte. In schimb, pentru ea parea ca intr-adevar venise caldura: ii vorbea aprinsa, tinand o mana pe piciorul lui; radea si il privea de aproape, incercand sa il atraga in scenariul ei. Apoi, neasteptat in filmul fara sonor pe care il urmaream, s-a apropiat si mai mult de el. Si l-a sarutat pe obraz. Da, iarna chiar se terminase.