Am spus ca sufletul nu e mai mult decat trupul,
si-am spus ca trupul nu-i mai mult decat sufletul, si nimic, nici chiar
Dumnezeu, nu-i mai mare decat vreunul din noi,
si oricine face doua sute de pasi fara dragoste se imbraca in lintoliu
de moarte,
si eu sau voi, cu buzunarele goale, putem cumpara ce-i mai scump
pe pamant,
si sa privesti ori s-arati o pastaie de mazare doldora de boabe e mai
presus decat orisice stiinta din veac,
si nu-i meserie sau slujba in care un tanar vrednic sa nu poata
ajunge erou,
si nu-i lucru firav sa n-ajunga a intoarce si lumea pe dos.
Si mai spun oricarui barbat si oricarei femei: Sa va ramana sufletul
netulburat dinaintea unui milion de universuri!
Pastrati Rosia verde!
2 comments:
foarte misto.. am ajuns acasa (eram la munca pana mai adineauri) si am reluat lectura. cam fortata metafora cu lintoliul de moarte.. pare un pic fortata (ei dar cine sunt eu sa critic)..
Mi-ar fi placut sa fie versurile mele, dar apartin unui-nene-jos-palaria, Walt Whitman. Sunt din poezia "Song of myself" si-ntr-adevar, traducerea din editia asta nu e cea mai reusita, ca n-ajunge (cel putin eu nu reusesc s-o prind) atmosfera aia intreaga a lui. Oricum, daca pui mana pe volum, "Fire de iarba", cred ca o sa-ti placa.
Post a Comment