Pastrati Rosia verde!

Sustine Rosia Montana in UNESCO World Heritage

Sunday, December 9, 2007

Motaneste

Pe blogul lui Emil Brumaru (hobbitul.ro) se intampla tot felul de ghidusii si nastrusnicii, de parca ai sta intr-o casa de la tara si te-ai uita la femeile care trec cu cate un cos de mancare pe drum, muscand pofticios dintr-un mar. Sau dintr-o para. Sau dintr-un san, ca e tot aia. Ganduri de motan si de piersici coapte :)
Ce-i mai frumos e ca oamenii rezoneaza si dau inapoi cam acelasi suc de piersica coapta :) Si ies niste jocuri si niste experimente foarte faine. Unul dintre ele e mai jos, Brumaru a dat tonul cu "Duminica e-o canibala/Ce umbla doar in pielea goala":) Ce-a urmat e joaca dintre el, "om serios", la 70 de ani si un tip de 27 de ani care si-au incarligat imaginatia si au reusit sa se completeze curgator, natural. Cam ca sucul de piersica :)


Duminica e-o canibală
Ce umblă doar în pielea goală…

Si-şi leapădă în ceşti de ceai
perversul suflet, ca pe-un pai,
cu care-ţi bei, nestins, amaru’
pe blogul lui Emil Brumaru

şi îşi întinde ca pe-un chin
pe canapelele de in
trupul cu sfârcuri de cicoare,
într-o prea dulce desfrânare

şi, prăbuşită-n umbra ta,
ca-n mari plantaţii de cafea
cuprinse de-un delir virgin,
şi-atinge tandru smocul fin

de păr, ce stă ca o perdea
peste petalele de nea.
şi scoate-un scâncet ca un fulg,
înnebunind străvechiul burg

mult prea cinstiţii precupeţi
se dau cu capul de pereţi,
iar muşteriii de mărar
visează gustul dulce-amar
de fragede petale vii,
la cuvioase liturghii.

Iar popii somnoroşi şi goi
îi tămâiază sânii moi
cu râvnă, coborându-şi lin
ochii la smocul de păr fin,

bolborosind că nu o vor
niciun minut în patul lor,
că pofta cărnii e în van.
ea le zâmbeşte diafan

şi îşi ridică spre tavan
picioarele prelungi, fierbinţi,
scrîşnind a dragoste din dinţi
în timp ce dînşii, rînd pe rînd,

deasupra ei îngenunchind
îi muşcă trupul ca tămâia,
şi-i gustă, pofticios, scrumbia
ascunsă de un beduin

in mijlocul smocului ei fin
si, tremurând ca scoşi din minţi,
îi ling altarele fierbinţi,
sorbindu-i din licori năuci,
împărtăşindu-se din buci

in timp ce ea fumează lent,
tulburător şi inocent,
trabucele cu cocaină,
să-i fie viaţa superlină

şi ei, întărâtaţi duios
de fumul inocent şi gros,
îi iau, înfometaţi, în palmă
cicoarea sfârcurilor. calmă,

ea se întinde-n aşternuturi
 precum un roi absent de fluturi,
pierdută-n pofta lor virilă
 cu ochi de vampă şi copilă

iar popii-o binecuvântează
o noapte şi o după-amiază,
în care ziduri reci se rup
şi ei devin un singur trup.

In final, ea-si taie venele cu un brici. Sa zic asta? Ok, n-o zic:)

No comments: