Pastrati Rosia verde!

Sustine Rosia Montana in UNESCO World Heritage

Wednesday, December 26, 2007

Cum ar fi fost fara Revolutie

Acum cateva zile revolutia a spart o sampanie de perete si si-a sarbatorit majoratul, desi nu stiu cator romani le-a mai stat capul la asta. Ciudat, dar mereu devenim mai preocupati de a face pregatirile pentru sarbatori, fara sa ne mai gandim cum de-am ajuns sa putem face toate aceste pregatiri. Nici macar cateva secunde libere pentru gandul asta printre atatea aluaturi, brazi de cumparat si hartie de ambalat cadouri.

Nu stiu cum arata Bucurestiul inainte de revolutie,dar imi imaginez un camp gri de betoane,cum era si orasul meu si cum erau toate. Iar acum, de multe ori cand ajung prin centru, ma uit la reclamele gigantice de pe Unirea, la toate bancile deschise, vitrinele iluminate, afisele care anunta concerte si diverse spectacole. E ca o haina de blana pe care si-o afiseaza democratia si cu care isi inveleste protector copilul care-i suge de la san si care creste de la an la an: mai multe masini, parcari noi, cate 5 mall-uri deschise pe an, extinderea orasului.

Nu am prins multi ani de comunism...si totusi suficienti cat sa-mi lase cateva amintiri si ca sa pot faca cateva comparatii.

In fiecare an ma gandesc cum ar fi fost anul acela si Craciunul, daca revolutia nu ar fi avut loc. Sunt cateva lucruri mici, fara valoare de adevar general, care m-au impresionat destul de mult:

-daca am fi fost inca sub comunism, mama mea nu ar fi putut sa-mi faca nimic dulce. Zaharina de pe vremea comunismului era un comprimat amar care nu putea fi folosit in mancare, ci doar pentru bauturi.

-Acum cateva zile, am dormit intr-o casa friguroasa, apoi am mers cu masina vreo doua ore, fara incalzire, dupa care am mers prin oras alte cateva ore, tot prin frig. La sfarsitul zilei, eram vlaguita de lipsa de caldura si m-am gandit ce noroc am ca o sa ajung imediat la mine acasa, langa calorifer. Apoi, mi-a dat prin minte: "acum 20 de ani, nu as fi avut in ce casa sa merg ca sa ma incalzesc. Peste tot era la fel de frig. Absolut tot timpul."

-Consumatorii de droguri (ipotetici) ar fi avut o problema cu lipsa seringilor de plastic. Pe atunci se gaseau doar seringi din sticla, grele de vreo 50 de grame, care se fierbeau in cutii de metal, invelite in tifon. De fiecare data, operatiunea dura vreo 20 de minute si trebuia repetata mereu. Imediat dupa revolutie, asistentele faceau trafic cu seringile din plastic sau le foloseau de mai multe ori pe pacienti diferiti. Se gaseau greu si erau privite ca un miracol al capitalismului.

-Libera circulatie la icoane si biserici a fost o binecuvantare dupa revolutie. In acest fel, persoanelor care considera ca a fi cerute in casatorie reprezinta un miracol (din moment ce dau acatiste la icoanele facatoare de minuni pentru a se marita) li s-a mai acordat o sansa. De asemenea, dreptul la libera exprimare venit dupa '89 le-a permis ca, la iesirea din biserica, sa poata emite teorii critice despre relatiile interumane, fara a mai fi supuse niciunei cenzuri. Decat poate a celei interioare. Deci, dupa cum ziceam, fara a mai fi supuse niciunei cenzuri.

-Andries n-ar mai fi putut canta/face misto de Voiculescu, "Felix motanul", si nici de Andreea Marin si Stefan Banica, din simplul motiv ca fara revolutie n-ar mai fi existat concurenta politica si nici alternativa pentru entertainment.

-N-as fi aflat ca nu doar sosetele murdare pot mirosi a sosete murdare. Pentru asta, vreau sa-i multumesc lui Mc Donald's.

-N-as mai fi putut scrie toate astea, una la mana pentru ca nu ar fi fost calculatoare, iar pe abacuri nu se poate posta pe net si a doua, fiindca a doua zi mi-ar fi fost racoare si, dupa cum am zis mai sus, nu-mi place frigul :) Iar gratiile imi plac doar la geamul meu de la parter :)

7 comments:

explorish said...

nu numai ca n-ar fi fost calculatoare, dar s-ar fi oprit curentul de ar fi trebuit sa luminezi (ipoteticul) monitor cu lanterna. sau cu becul legat la o baterie de masina.
si multe altele...

Livia said...

orasul meu era frumos si cand eram mica:) sau nu neaparat orasul, cartierul. pentru ca noi aveam blocuri varuite cu calciu din ala marunt si cu galben si cand batea soarele la 10 dimineata pe ele erau foarte vesele si frumoase si miroseau a beton curat cum imi place mie:) aratau foarte vesel si primitor.

daca ma gandesc bine, imi placea si cand se lua lumina ca stateam la lumanare si era asa ca in povesti si aveam voie sa ne jucam la calorifere. nu prea mult ca erau reci si nu ne lasau ca cica faceam reumatism. da altfel era ca in alba ca zapada si cei sapte pitici cand veneau piticii noaptea prin padure cu felinarele aprinse.

nu stiu cum naiba, da cum se stingea lumina incepeai sa ai voie multe chestii si oamenii stateau la povesti si la glume si vorbeau cu tine de parca erai om mare:)

desigur, astea erau impresii de moment si acu parca imi pare un pic rau de copiii care chiar au facut reumatism de mici si acu sunt bolnavi de nu stiu ce la inima din cauza frigului de atunci.

Alina said...

Cand se taia curentul, umblam prin casa cu un fes cu un mot foarte lung, triunghiular, care cadea pe spate si asa ziceam ca am parul lung. In acelasi timp, ziceam ca nu imi place sa ma mai cheme si Elena, pentru ca asa o cheama si pe Elena Ceausescu si nu-mi place de ea. Mamei i se dilatau putin pupilele si imi zicea speriata "Shhhhh!". Cam ca in reclamele de la Schweppes de-acum..

Livia said...

pe mama mea o cheama chiar elena si atat, de-aia nu m-am suparat ca ma chema si pe mine, mai ales ca nici nu cred ca stiam foarte clar pe vremea aia nici cum ma chema pe mine (in afara de livia si diminutivele derivate, normal) nici pe mama. si paru lung mi-l faceam mai ales din bluze de trening si din fuste lungi de-ale lu mama pe care le bagam pe cap si le ridicam poalele peste frunte asa frumos. si erau tot felu de culori, iti dai seama.

Livia said...
This comment has been removed by a blog administrator.
Alina said...

da, clar! Dar in afara de fuste pe cap, iti puneai si caltii aia de ata pentru macrame? Ca eu umblam prin casa cu aia si ziceam ca-s Marylin Monroe (asta dupa revolutie) si odata am uitat ca-i am pe cap si am iesit asa din casa.
Si intr-o continuare naturala, inainte de revolutie cea mai buna guma de mestecat era invelisul alb, cauciucat, care era in capacele de bere.

Phlebotomized said...

Sunt un pic mai tanar.. Imi povestea sormea' (ea avea vo' 6 ani pe vremea revolutiei). Ai mei taiau porcul la tara si era un apus din ala rosu, rosu, cica te speriai cat de rosu era... Eu stateam in casa si urmaream la tembelizor cum se agita masele de oameni in piata revolutiei. Urlam cat ma tineau raruchii "ubertate, ubertate". Apoi dadeam fuga in bucatarie sa mananc sorici..

Ai dreptate.. Cred ca este atat de rasuflat subiectul asta cu revolutia, deja intra la categoria "discutii inutile/fuck off, hai sa cautam niste ornamente din alea misto, am vazut eu cateva faine la Ikea". Pacat. E ok ca acum ne putem bucura de "micile bucurii ale vietii", dar inca nu suntem capabili sa constientizam libertatea si responsabilitatile care apar odata cu ea.

ai uitat sa mentionezi ca acum se poate merge la concerte rock/hip hop fara nici o jena...

p.s. misto aia cu macdonaldsu'