Pastrati Rosia verde!

Sustine Rosia Montana in UNESCO World Heritage

Friday, July 6, 2007

Scurt indrumar de credinta

As vrea sa multumesc trupei Faithless pentru ca exista :) Pentru ca, desi treceam in zilele alea printr-un fel de halucinatie dureroasa, in seara in care au cantat am avut incredere, am dansat si am cantat stiind clar ca n-am nimic de pierdut in afara de mine, si pe mine n-o sa ma pierd asa usor. Ei m-au facut sa inteleg asta, cand nimic din jur nu imi era clar.
Imi pare rau pentru oamenii care nu cred in nimic si poate ca nu e locul potrivit sa spun asta si poate ca nici n-ar trebui s-o zic.

Maxi Jazz mi-a semanat cu un fel de profet. Slab la limita supravietuirii, n-ai spune ca are vreo legatura cu hrana concreta. El stie ce trebuie sa stie. El doar "is missing her with his all skin, like a lock on the door”, atinge trairile cu varfurile degetelor si e linistit. E linistit cumva ca Gellu Naum, desi danseaza fara oprire. De fapt, cele doua sunt in stransa legatura. E alcatuit in mare parte din trairi. Danseaza liber si nu ii e frica de zilele proaste, din simplul motiv ca vor trece, asa cum vor trece si cele bune. Totul e egal, dar nu banal. Nu pot sa demonstrez asta. N-am formule si nici argumente si mi se pare penibil sa explic un zambet linistit si fara cuvinte, unui “faithless”.

Mi s-a facut pielea de gaina, am simtit revolta si am simtit ca ma inviu ascultandu-i versurile, ascultand “Mass destruction”, simtindu-ma intr-o gigantica si invizibila catedrala, cu un fel de dumnezeu negru alcatuit din carne, care statea in fata a mii de oameni si incerca sa ii faca sa isi aduca aminte ca increderea e ceea ce le lipseste. Sa te bazezi pe celalalt. “We come one!”. Mi-am dat seama ca oamenii au foarte multa nevoie de credinta, de legaturi si sentiment de siguranta. Oamenii au plecat fericiti de acolo, nu stiu daca intr-adevar toti, dar cei cu care am vorbit apoi erau linistiti si foarte incantati. Liantul de la sfarsit, miile de oameni cu bratele in sus, cu degetul aratator ridicat, strigand intr-un glas “One!” au facut mai mult decat orice pastila de Distonocalm, alcool turnat pe gat, joint-uri, prostituate sau orice alta metoda de evadare. Oamenii au nevoie de liniste. Oamenii nu vor putea sa razbata niciodata singuri. Globalizarea egalizeaza trairile; informatia aplatizeaza sufletul; oamenii au nevoie mai mult de o mana calda pe care sa o simta in mana lor, decat de o conexiune rapida la internet. Cateodata, ajungi sa uiti si asta, nevoia de a te asigura ca sufletul tau mai “functioneaza”. Cateodata uiti, de-asta e bun Faithless la casa omului: liniste in versuri mitraliate si ritmuri bubuitoare. Incredere deghizata sub un invelis, ca si in realitate.
Cum intuia si Anne Frank de la o varsta foarte frageda, “cu o constiinta linistita, ai putere sa faci orice”.










2 comments:

Anonymous said...

ai un blog super interesant! am un reflex, de prima oara iti vizitez blog-ul apoi trec la ziare :D. bravo!

Alina said...

he:) Multam fain!