Pastrati Rosia verde!

Sustine Rosia Montana in UNESCO World Heritage

Wednesday, July 4, 2007

"O tara de orase goale"



Cand eram mica si ma duceam la tara, eram in stare sa ma joc cu un bat in pamant pana ma lua maica-mea de o aripa si ma ducea sa mananc. Nu stiu ce aveau acel bat si acel praf de imi puteam face atata de lucru cu ele, probabil faptul ca nu mergeau pe baterii.
Am dat acum, la tara, peste pisici incredibil de lenese (sau sa le zic "relaxate", avand in vedere ca mai defilau din cand in cand cu o codita atarnand din bot?) si gaste!! De la gaste imi aduc aminte de evantaiul din pene pe care mi-l facea bunica-mea, precum si invataturile binevoitoare ale unei prietene de familie (eu aveam 5 ani, ea 35) care ma sfatuia sa le dau paine cu tuica, ca sa le pot deposeda in voie de pene si sa imi fac toate pernele si evantaiurile din lume.
Mai erau gogosile cu branza si painea gigantica, grea si rotunda, cu coaja cat degetul, pe care o scotea bunica-mea din cuptor si cu care ma frigeam mereu, ca n-aveam rabdare sa se raceasca.
Mai erau miile de muste care se puneau pe sarma de uscat rufe, ca pe scena, iar cand miscai sarma se facea un roi ca in "Pasarile" lui Hitchcock.
Bobocul de rata pe care l-am pus langa gura cuptorului, ca sa nu-i fie frig, ca era bolnav si cainele turtit si lunguiet, Brezoi, pe care il infasam cu basmaua de duminica a mamaii mele. Nu stiu de ce, nici intr-un caz, nici in celalalt, nu au parut prea incantati.
La mine la tara faci o jumatate de ora cu caruta ca sa iti faci rost de apa de baut. Dureaza, de asemenea, vreo 10 minute doar ca sa aprinzi focul ca sa faci de mancare. Cum sa explici (chiar si fata de tine) nervii pe care ii ai cand nu poti primi un sms cu scorul nu stiu carui meci, ca n-ai retea?
Duminica seara te sui in masina si pleci inapoi spre Oras, indreptandu-te spre un viitor incurajator: slujba indobitocitoare, pentru a-ti lua o casa, pentru a o plati o viata, pentru a fi linistit, pentru a avea starea necesara sa purcezi la cautarea batului.

No comments: