@ Mastic - M-am intors si, in ciuda sentimentului de haos pe care l-am avut imediat dupa ce am aterizat in Otopeni, nu-mi pare rau :) Padurea e din Ontario - parcul Algonquin.
@ Adrian: nici pe-acolo nu umbla cainii cu covrigi in coada. E drept ca sunt caini mai curati, mai stilati si mai educati, dar viata nu e chiar roz. Muncesti ca un sclav, majoritatea oamenilor te judeca in principiu dupa cate masini si case ai, trebuie sa ceri voie pentru orice chestie si exista o mie de formulare si de reguli pentru absolut orice (inclusiv, de exemplu, pentru cum sa pui un cort sau unde si cum sa te duci la buda cand esti in salbaticie). Deci libertate pe propria persoana nu prea exista nici macar atunci cand sa presupunem ca ai avea ceva timp liber. Ceea ce, de obicei, nu prea se intampla. Nu stiu cum sa explic pe scurt, cred ca acolo esti ca intr-o colivie de lux. Poti sa ai tot ce vrei, dar nu poti sa te misti si sa respiri dupa ritmul tau.
Eu am impresia ca exista destul spatiu pe care autoritatile canadiene nu-l pot controla atat de bine, tara fiind vasta, si deci indivizii isi pot lua libertatile pe care si le doresc. Oricum, probabil vremea din timpul iernilor canadiene si ursuletii lor de padure, prin comparatie cu ce avem noi, te fac sa vezi latura prietenoasa a tarisoarei, dar si eu sunt de acord ca fiecare are locul lui pe lume, restul sunt pretexte, spuse fatalistul.
Da, exista o gramada de spatii nefolosite (orasele sunt foarte distantate intre ele si fara masina nu poti sa ajungi nicaieri), dar daca te duci acolo unde nu e civilizatie, iti asumi si riscurile ursuletilor si al altor prieteni ai padurii, dupa cum ziceai.
Dar bine, cand vorbeam de libertati, nu ma refeream neaparat doar la folosirea spatiilor, ci in general, la viata de zi cu zi, la toate detaliile si restrictiile pe care poate nu ai chef sa le inghiti. Doar ca esti cam obligat, pentru ca majoritatea restrictiilor astora au legatura cu siguranta ta, iar ei sunt de-a dreptul paranoici cand vine vorba de siguranta. De ex., daca te-ai intepat la deget in timpul unei excursii supravegheate de ghid, pfuai, sa vezi panica: plasture, spirt, bandaj, tot ce trebuie in mod normal pentru o taietura sau oricum, ceva mult mai grav decat o simpla intepatura (pentru ca banuiesc ca altfel le e teama ca o sa-i dai in judecata).
Asa ca, la chestii de-astea, ne distram, radem, dar doar in incinta. Iar asta nu e neaparat rau, trebuie doar sa fii croit pe stilul asta de viata, sa poti sa te adaptezi la o existenta din asta aseptica. Personal, mi se pare o viata extrem de plictisitoare, dar pentru altii e foarte buna, depinde cat de mult preferi stabilitatea sau nu.
5 comments:
Te-ai intors?
Padurea este din Quebec?
Jur ca nu inteleg de ce te-ai intors in locul asta cu miriade de injuraturi.
@ Mastic - M-am intors si, in ciuda sentimentului de haos pe care l-am avut imediat dupa ce am aterizat in Otopeni, nu-mi pare rau :) Padurea e din Ontario - parcul Algonquin.
@ Adrian: nici pe-acolo nu umbla cainii cu covrigi in coada. E drept ca sunt caini mai curati, mai stilati si mai educati, dar viata nu e chiar roz. Muncesti ca un sclav, majoritatea oamenilor te judeca in principiu dupa cate masini si case ai, trebuie sa ceri voie pentru orice chestie si exista o mie de formulare si de reguli pentru absolut orice (inclusiv, de exemplu, pentru cum sa pui un cort sau unde si cum sa te duci la buda cand esti in salbaticie). Deci libertate pe propria persoana nu prea exista nici macar atunci cand sa presupunem ca ai avea ceva timp liber. Ceea ce, de obicei, nu prea se intampla. Nu stiu cum sa explic pe scurt, cred ca acolo esti ca intr-o colivie de lux. Poti sa ai tot ce vrei, dar nu poti sa te misti si sa respiri dupa ritmul tau.
Eu am impresia ca exista destul spatiu pe care autoritatile canadiene nu-l pot controla atat de bine, tara fiind vasta, si deci indivizii isi pot lua libertatile pe care si le doresc. Oricum, probabil vremea din timpul iernilor canadiene si ursuletii lor de padure, prin comparatie cu ce avem noi, te fac sa vezi latura prietenoasa a tarisoarei, dar si eu sunt de acord ca fiecare are locul lui pe lume, restul sunt pretexte, spuse fatalistul.
Da, exista o gramada de spatii nefolosite (orasele sunt foarte distantate intre ele si fara masina nu poti sa ajungi nicaieri), dar daca te duci acolo unde nu e civilizatie, iti asumi si riscurile ursuletilor si al altor prieteni ai padurii, dupa cum ziceai.
Dar bine, cand vorbeam de libertati, nu ma refeream neaparat doar la folosirea spatiilor, ci in general, la viata de zi cu zi, la toate detaliile si restrictiile pe care poate nu ai chef sa le inghiti. Doar ca esti cam obligat, pentru ca majoritatea restrictiilor astora au legatura cu siguranta ta, iar ei sunt de-a dreptul paranoici cand vine vorba de siguranta. De ex., daca te-ai intepat la deget in timpul unei excursii supravegheate de ghid, pfuai, sa vezi panica: plasture, spirt, bandaj, tot ce trebuie in mod normal pentru o taietura sau oricum, ceva mult mai grav decat o simpla intepatura (pentru ca banuiesc ca altfel le e teama ca o sa-i dai in judecata).
Asa ca, la chestii de-astea, ne distram, radem, dar doar in incinta. Iar asta nu e neaparat rau, trebuie doar sa fii croit pe stilul asta de viata, sa poti sa te adaptezi la o existenta din asta aseptica. Personal, mi se pare o viata extrem de plictisitoare, dar pentru altii e foarte buna, depinde cat de mult preferi stabilitatea sau nu.
Post a Comment