N-am facut niciodata parte din cei care se deprima de sarbatori. (E drept ca o singura data n-am chemat pe nimeni de ziua mea, ci m-am urcat in tren, am mers 5 ore, m-am dat jos, am luat un vin, am mers cu bicicleta, am vazut niste oameni de care imi era dor si dupa doua ore m-am urcat inapoi in tren si a fost cea mai misto aniversare de care-mi aduc aminte). Observ doar, de la an la an, ca sarbatorile au un efect ciudat asupra unor oameni, in sensul ca-i scot din circuit. O alta explicatie nu gasesc pentru reactii cum ar fi:
-de cate ori intru pe mess, cineva imi trimite emoticoane cu imbratisari, zambete, e tot o fericire. Nu stiu cine e si nici nu am reactionat pana acum, dar acum a sosit vremea rascoalei. Asa ca il intreb: "Nu te supara, dar tu cine esti? De unde ai id-ul meu?". La care primesc cel mai misto raspuns: "Dar tu cine esti?". Asa ca imi intepenesc nitel degetele pe tastatura, nestiind ce sa mai zic, timp in care el continua: "Te-am vazut si am zis sa iti dau binete. Sa ai o existenta frumoasa...". Pe sistemul "Va dorim eternitate placuta. Please come again".
-Cateva minute mai tarziu, un alt om pe care nu-l stiu personal, dar cu care am schimbat cateva replici tot pe mess, acum cateva luni: "Buna, ce faci?". "Bine etc". Parea bine si normal, nu mai vorbisem cu omul de o gramada de timp si ma asteptam la depanat amintiri si impresii. Dar se vede treaba ca ar fi fost prea simplu, fiindca, dupa scurtul schimb de amabilitati ma trezesc cu un "Ce iti face prietenul? Cand va casatoriti?". Iar imi ies ochii din cap. Incerc sa schimb subiectul si comentez o chestie neutra, la care el - "Da. Sarbatori fericite!". Si zboing, iese de pe mess.
Am I taking crazy pills? Sau mergem pe sistemul "Mos Craciun e bun, pune iarba in tutun"?:) Ca nu stiu, poate n-am mai iesit eu demult din casa, dar... na... doamne iarta-ma! :)
6 comments:
Hahahaha! Deci să te caut pe messenger şi să îţi urez o seară de marţi plăcută sau nu? :)
Intrati, poftiti, e marti, ce se mai poate intampla?:)
Ai perfecta dreptate! Ma agaseaza aceasta veselie falsa, in care se arunca cu disperare oameni care pana mai ieri ti se pareau normali la cap. Parca sunt posedati. Ma enerveaza intrebarea Unde faci Revelionul? Acasa, dorm! Na!
Da, Aristocle, subscriu :) Si ce zici de magnifica "Ce faci de criza?" :)
Eeeee, ma crizez putin si apoi imi vad de treaba... am copilarit in comunism, asa ca sunt obisnuit cu tot ce tine de criza... p-astia mici sa-i vad ce fac...
Astia mici se descurca si ei cu ce au - mai una de stomac, de la cola si tigari, mai doua existentiale, dar mai mici, fiecare cum poate :)
Post a Comment