O zi ciudata...Am vrut sa iti scriu de dimineata, dar bineinteles ca nu aveam nici un cafenet pe la indemana...Ma simteam un pic sufocata de oameni si de directia in care se indreapta ei, in general. Mi-am dat seama ca toata lumea, direct sau indirect, prieteni sau necunoscuti, ma invata sa fiu egoista, nesimtita, sa ma grabesc. Ajung la sufocare incercand sa fiu altfel - de fapt nu incerc, nu e un efort, pur si simplu asa sunt eu. Ma oboseste sa le spun tuturor taranilor sa isi arunce hartia la gunoi pe strada, dar nu pot sa fac altfel si uneori toate diferentele astea de atitudine si de viziune imi stau ca un nod in gat sau ca un bolovan legat de picioare...Toti cei care se gandesc numai la ei si fac tot posibilul ca sa le fie lor bine si sa "progreseze" ajung in final chiar sa isi realizeze dorinta, si relativ aceeasi dorinta o am si eu, "gusturile insa nu ne plac" si stiu ca e foarte probabil sa ajung pe ultimul loc la finish, alegand calea aia mai lenta, mai ocolita. SI uneori ma intreb cum e mai bine...
Aseara a fost fain...dupa bere ne-am dus toti in parc si ne-am dat in leagane si in balansoar. M-am dat cu un prieten care urmeaza sa fie nu stiu ce sef destul de important la el acolo la job si care era asa de incantat ca se da in balansoar si isi balanganea picioarele si radea.:) A fost foarte fain, ma uitam la el si ma bucuram ca desi omul asta are o gramada de atributii si e bagat in niste chestii destul de mari - financiar si profesional vorbind, cu toate astea e foarte modest si se da in balansoar si ii mai si place:)
Uneori e mai misto sa fii singur..poti sa faci ce vrei. Fac comparatie intre "traiul" pe care il aveam cu fostul prieten si cum traiesc acum..Nu ma mai freaca nimeni la creier si nu mai trebuie sa ma mulez dupa nimeni, sa fac compromisuri si prostii din astea. Si pot sa plec unde vreau si sa stau de vorba cu cine vreau si sa stau in cap, daca asa-mi vine. Da' ma rog, nici una, nici cealalalta nu-s bune in cantitati industriale.
(Septembrie 2004)
No comments:
Post a Comment