Pastrati Rosia verde!

Sustine Rosia Montana in UNESCO World Heritage

Wednesday, December 10, 2008

Proba

Ni s-a zis sa venim cu un pix. In sala mare am primit toti cate o foaie aproape alba. Pe ea, trebuia sa aliniem ce credeam de cuviinta, in spatele unui sir indian de cuvinte. Toate erau la persoana I si deveneau foarte grele. Ar fi trebuit sa fie simplu, doar nu aveam decat de completat linia punctata care incepea cu un mic indiciu. In plus, imi semana cu "spam-urile" primite pe mess pe care trebuia sa le trimit catre 10 prieteni, altfel as fi avut o cadere brusca de calciu.

Dupa aia mi-am dat seama ca imi era putin frica sa incep s-o completez, asa ca am amanat cat am putut. Dar era, totusi, un examen :) Asa ca mi-au trebuit doua zile ca sa-mi pot termina lucrarea, iar la sfarsit m-am simtit bucuroasa, ca si cum as fi facut o fotografie buna, de care eram mandra.

Parea o proba simpla si penibila la inceput, un fel de sarcina de indeplinit pentru intalnirile de la "Alcoolicii Anonimi", dar cand s-a terminat mi-am dat seama ca n-avea cum sa fie asa, pentru ca in sfarsit simteam ca facusem ceva care sa conteze :) Chiar daca era mic, chiar daca pentru altii nu avea nicio importanta. Chiar daca Anais Nin crede ca sentimentalismul inseamna o regresie (si poate ca e intr-o anumita masura), eu cred ca atunci cand e mai mult decat iti zice bunul-simt, asta e o doar etapa si e si ea folositoare pentru dezghet.

PS: In caz ca "vreti sa incercati asta acasa", pe foaie erau scrise, unul sub altul, urmatoarele verbe: "Eu sunt; Ma intreb; Aud; Vreau; Inteleg; Spun; Nadajduiesc; Eu sunt; Ma prefac; Simt; Ating; Sunt ingrijorat; Plang; Eu sunt". In continuarea lor puteai sa scrii ce vrei.

Eu sunt tacator de meserie.
Ma intreb cand o sa ma ordonez, ca sa pot face ce mi-am propus.
Aud foarte rar scenarii intelepte si liniste, de asta
Vreau sa prind sufletele in fotografii.
Inteleg ca nu pot primi fara sa dau.
Spun rar ceea ce gandesc, dar
Nadajduiesc sa am mai multa incredere in oameni.

Eu sunt un om pe o scara,
Ma prefac cateodata ca sunt ce nu sunt, dar ce
Simt nu e niciodata dublu.
Ating fiinte mici cand trebuie sa-mi aduc aminte sa am mila.
Sunt ingrijorata ca nu mai pot scoate ce-i frumos in altii.
Plang rar, cand nu mai am incredere.

Eu sunt un fel de bulgare in rostogolire.