Confetti

so i tell you what..
Oamenii se revolta. Pe internet. Ohoho, cate rauri de ura si rautate curg prin megabitii neobositi ca o lava.
Oamenii fac revolutii online.
Ne punem la adapostul firewallurilor. Ne dam share la sentimente
si evident ca nu asta e ce vroiam sa zic.
toata lumea se lupta.
se trantesc usi.
se mototolesc cearsafuri.
este obositor cand toti cred ca au ceva de spus.
nu se pricepe nimeni sa taca. Nu ca hobby, dar macar atunci cand trebuie.
Este atat de groaznic sa nu simti nevoia de o lupta? sa nu simti mereu un minus in tine? sa simti golul doar ca pe o adancitura, nu ca pe o adancitura rea? O afundatura moale, in care poti adaposti ceva care sa creasca, incalzit, mai tarziu, in loc sa il vezi doar ca pe un crater de care ti-e frica si pe care incerci cu disperare sa il umpli, sa il umpli cu ceva, orice, doar sa nu mai simti cum ti se afunda degetul printre coaste, in cautarea a ceva moale, cald, care ar trebui sa creasca.
Tu crezi ca scriu despre tine. Oamenilor le place sa creada lucruri bune despre ei.
Oamenilor le place sa se ascunde in spatele:
pisicilor
portocalelor
tocurilor
tigarilor
inelarului nesingur
pielii
cozonacului si al sarmalelor

Aici karma se dizolva. Intr-un pahar de vin negolit, peste care mai torni, desigur.

Si totusi...si Hitler e om...

Se facea azi-noapte ca eram din nou clasa a doispea. Unele lucruri nu se schimba niciodata, nici in vis nu dadusem pe la scoala tot anul. In schimb, pusesem bazele viitorului tarii - aveam o slujba care imi manca tot timpul si tot pentru slujba ajunsesem si la scoala, de unde se vede treaba ca de adeverinte nu scapi nici cand dormi...
Asa, si ajung acolo si dau nas in nas cu o colega care tocmai iesise din clasa si care-mi zice: "Aoleu, bine c-ai venit, hai intra ca avem examen, sa-ti iei si tu o nota, sa-ti incheie media".
M, cam nasol, dar trebuia sa-mi fac datoria, asa ca intru. Inauntru, cine sa fie? Chiar domnu Hitler, care se plimba printre banci, cu mainile la spate, veghind sa nu copieze nimeni, ca altfel jar mancam (la propriu) Ee..si mai asez, scot o "foaie de hartie" si incepe sa imi sune telefonul. Si vine Hitler sa-mi confiste telefonul. Eu ii zic: "Dar stati putin, ca abia mi l-am luat, nici nu stiu cum se pune pe vibratii",dar mi l-a luat. Evident ca la examen nu am scris nimic si nici nu am reusit sa copiez, asa ca ies de-acolo nitel pleostita. Cand, ce sa vezi, vine Hitler putin catranit: era si el indragostit de-o fata si vroia sa plece cu ea pe vapor (asta cred ca e de la siroposenia aia de 14 februarie care vine), dar nu avea bocanci. Daca nu avea bocanci, nu putea sa plece. Si-mi vine solutia salvatoare: "Domnul Hitler, stati putin, ca intru de pe telefonul meu pe internet si va comand o pereche de bocanci de pe eBay. Si v-am scos din jena, numai ca..stiti... foaia mea de examen e goala..." Si ne-am inteles pana la urma, de unde si vorba - esti om cu mine, sunt om cu tine, daca nu esti evreu, tigan sau homosexual.

A, inca ceva

-oamenii care au casti pe urechi si vorbesc dupa aia foarte tare, in timp ce in camera e liniste
-sireturile legate in jurul gleznei
-cand scrii ceva apasat pe prima pagina si apoi , cand te uiti pe pagina urmatoare, ramane imprimat
-foaia de indigo, care mi s-a parut tot timpul ruda de la tara. Parca nimeni n-o vrea, ca te murdaresti si e si cam demodata, daca stai sa te gandesti. Pacat, ca era fata buna
-chestiile care merg doar pe baza de cheita. Se gasesc mai greu, ca acum toate merg pe baterii - si ceasurile, si jucariile
-samburele cu apa din caisele verzi
-vaca blanda care rastoarna omul mare, daca nu-i vorbeste frumos. (le recomand calduros pe alea de la rosia montana, care seamana cu un caine: vin cand le chemi si le intinzi mana, iti mananca din palma si stau sa le scarpini pe frunte, dupa care se prabusesc de lene)
-ceaiul de fitze, cu aroma de caramel, bucatele de ciocolata prin el, plus lapte si miere, ma scuzati

Ganduri de buzunar

Aerul - ca o cutie de cadouri frumos ambalata.

Vorbele pica precum picaturile stereo, pe umeri, si niciuna, niciuna nu ramane pe tine, scurgandu-se ca uleiul in jos, pic pic.

In balta de sensuri stranse pe jos, la picioarele tale, te oglindesti si zambesti linistit ratiunii pe care o vezi undeva la distanta, agitandu-se cu ghearele agatate de peretii izolati fonic.

Asadar, ce te desparte de ceilalti, in afara de aer si o viata atat de complicata?

Iliescu in Club A

Nu stiu cine se ocupa de imaginea lui Iliescu, dar a avut o idee misto cu treaba asta, mai ales ca nu ai prea des ocazia s-o vezi pe Bunicuta stand la taifas liber intr-un loc al pierzaniei precum Club A :)

Apropo, banuiesc ca selectarea celor care vor participa la discutie nu se face dupa ochi frumosi, mai ales ca trebuie sa te inscrii prin mail sau sa-ti lasi geanta la coada ca sa prinzi un loc diseara in Club A.

De participanti o sa depinda si subiectele, asa ca-s chiar curioasa daca se va vorbi despre criza din PSD si relatia cu Geoana sau Iliescu o sa fie "provocat social" la o vodca tonica la 4 lei.

Cele trebuincioase, zic eu...

E bine ca, in afara de extinctor si lopata pentru zapada, fiecare om sa aiba pe langa casa o trusa absolut necesara, alcatuita din



Inghetata din piata romana

Parul scurt de un centimetru

Bradul "personal" din Bucegi

Mona si joy-ntul

Pietrele cu miez de culoare diferita de pe drumul din olanda

Covrigii cu sare de langa facultate

Puiul de caine care a facut caca in biroul de om serios al lui Dragos

Sosetele puse peste bocanci si tavalitul prin talas, ca sa nu mai aluneci pe zapada

Turta dulce de la Muzeul Taranului

Nenea Costel, cand a ramas langa brad, in mijlocul tuturor, si a zis: "Io n-am mai avut asa Craciun pana acum!..."

Poeziile din, bineinteles, revista liceului

Coacazele de la Sighisoara si murele de la Rosia Montana

Vanataile pe tibie

Pinguinii, noroc cu ei!!

Cum ar fi fost fara Revolutie

Acum cateva zile revolutia a spart o sampanie de perete si si-a sarbatorit majoratul, desi nu stiu cator romani le-a mai stat capul la asta. Ciudat, dar mereu devenim mai preocupati de a face pregatirile pentru sarbatori, fara sa ne mai gandim cum de-am ajuns sa putem face toate aceste pregatiri. Nici macar cateva secunde libere pentru gandul asta printre atatea aluaturi, brazi de cumparat si hartie de ambalat cadouri.

Nu stiu cum arata Bucurestiul inainte de revolutie,dar imi imaginez un camp gri de betoane,cum era si orasul meu si cum erau toate. Iar acum, de multe ori cand ajung prin centru, ma uit la reclamele gigantice de pe Unirea, la toate bancile deschise, vitrinele iluminate, afisele care anunta concerte si diverse spectacole. E ca o haina de blana pe care si-o afiseaza democratia si cu care isi inveleste protector copilul care-i suge de la san si care creste de la an la an: mai multe masini, parcari noi, cate 5 mall-uri deschise pe an, extinderea orasului.

Nu am prins multi ani de comunism...si totusi suficienti cat sa-mi lase cateva amintiri si ca sa pot faca cateva comparatii.

In fiecare an ma gandesc cum ar fi fost anul acela si Craciunul, daca revolutia nu ar fi avut loc. Sunt cateva lucruri mici, fara valoare de adevar general, care m-au impresionat destul de mult:

-daca am fi fost inca sub comunism, mama mea nu ar fi putut sa-mi faca nimic dulce. Zaharina de pe vremea comunismului era un comprimat amar care nu putea fi folosit in mancare, ci doar pentru bauturi.

-Acum cateva zile, am dormit intr-o casa friguroasa, apoi am mers cu masina vreo doua ore, fara incalzire, dupa care am mers prin oras alte cateva ore, tot prin frig. La sfarsitul zilei, eram vlaguita de lipsa de caldura si m-am gandit ce noroc am ca o sa ajung imediat la mine acasa, langa calorifer. Apoi, mi-a dat prin minte: "acum 20 de ani, nu as fi avut in ce casa sa merg ca sa ma incalzesc. Peste tot era la fel de frig. Absolut tot timpul."

-Consumatorii de droguri (ipotetici) ar fi avut o problema cu lipsa seringilor de plastic. Pe atunci se gaseau doar seringi din sticla, grele de vreo 50 de grame, care se fierbeau in cutii de metal, invelite in tifon. De fiecare data, operatiunea dura vreo 20 de minute si trebuia repetata mereu. Imediat dupa revolutie, asistentele faceau trafic cu seringile din plastic sau le foloseau de mai multe ori pe pacienti diferiti. Se gaseau greu si erau privite ca un miracol al capitalismului.

-Libera circulatie la icoane si biserici a fost o binecuvantare dupa revolutie. In acest fel, persoanelor care considera ca a fi cerute in casatorie reprezinta un miracol (din moment ce dau acatiste la icoanele facatoare de minuni pentru a se marita) li s-a mai acordat o sansa. De asemenea, dreptul la libera exprimare venit dupa '89 le-a permis ca, la iesirea din biserica, sa poata emite teorii critice despre relatiile interumane, fara a mai fi supuse niciunei cenzuri. Decat poate a celei interioare. Deci, dupa cum ziceam, fara a mai fi supuse niciunei cenzuri.

-Andries n-ar mai fi putut canta/face misto de Voiculescu, "Felix motanul", si nici de Andreea Marin si Stefan Banica, din simplul motiv ca fara revolutie n-ar mai fi existat concurenta politica si nici alternativa pentru entertainment.

-N-as fi aflat ca nu doar sosetele murdare pot mirosi a sosete murdare. Pentru asta, vreau sa-i multumesc lui Mc Donald's.

-N-as mai fi putut scrie toate astea, una la mana pentru ca nu ar fi fost calculatoare, iar pe abacuri nu se poate posta pe net si a doua, fiindca a doua zi mi-ar fi fost racoare si, dupa cum am zis mai sus, nu-mi place frigul :) Iar gratiile imi plac doar la geamul meu de la parter :)