Mie-mi place de tata Pompi, zis in alint si Trutzy. Fiindca,
dupa ce imi trimite pe mess un pomelnic de chestii administrative, cu rezultate
de analize, noutati despre chirie si despre ce chestii mai are de rezolvat in
weekend, imi trage dupa aia un emoticon cu ditamai stampila (adica asta :* ),
desi el e foarte retinut in folosirea emoticonurilor. Si pentru ca atunci cand
ma duc acasa, imi da mereu cate o sticla de vin “pentru la Bucuresti, sa ai la
tine, acolo”. Si pentru ca nu se
desparte de Sudoku lui nicaieri, nici macar in Suedia. Pentru ca scrie
din ce in ce mai bine pe blog, cu lux de amanunte. :) Pentru ca e atent la
detalii si are rabdare sa repare orice, inclusiv problemele dintre oameni,
atunci cand ii sta in putere. Pentru ca atunci cand vin acasa, ma ia in brate
si ma ridica, desi are probleme cu spatele. Pentru ca spala vasele si considera
ca orice salata sau chestie cruda “colcaie de vitamine” fara discutie. Ca nu
asteapta dupa nimeni, isi ia singur camera web si televizor plat si isi pune
poze pe Facebook. Ca atunci cand sunt incapatanata, imi zice “Pompiloaico!” si
da mustrator din cap. Ca ne scoatem
ochelarii cu acelasi gest.
Ca poate sa faca o gramada de chestii singur, dar ca in
acelasi timp e pierdut fara mama. Ca o iubeste si o respecta chiar si dupa 30
si ceva de ani de casnicie. Ca lui astea i s-ar parea probabil vorbe mari. Da,
exact, mai ales pentru ca lui astea i s-ar parea probabil niste vorbe mari.
4 comments:
Nu as fi putut sa spun mai bine! :)
Geana, geana! :)
Dor de tata :) Îmi place foarte mult ce ai scris.
Multumesc frumos...:)
Post a Comment