Nimanui nu-i mai convine nimic in ultima vreme. In ultimele saptamani, de cate ori fac greseala sa intreb oamenii ce mai fac, ma pomenesc cu un potop de vaicareli - e innorat afara, nu am bani, nu ai ajuns la mine cand ai zis, iar a iesit Basescu, ceaiul e prea fierbinte, ah, nu mi se asorteaza cerceii cu oja, n-am chef de nimic etc etc.
Inteleg ca anul asta a fost greu pentru toata lumea si multi dintre noi suntem obositi fiindca muncim mai mult, pe bani mai putini, iar asta e intr-adevar stresant. Dar, fratilor, daca traiam in Kenia si munceam 10 ore pe zi in soare, ca sa putem hrani cat de cat cei patru copii si singura gaina din batatura, atunci cum mai era? Sau era mai bine daca ne rupeam picioarele pe gheata si stateam de Craciun in spital, comparativ cu nasul infundat de care ne plangem din 5 in 5 minute?
In ultima vreme simt multa oboseala si frustrari ingramadite in oameni. Am ajuns sa fiu hartuita de cunoscuti cu care inainte ieseam la bere si faceam schimb de cd-uri cu Metallica, cunoscuti care acum imi sar la jugulara, cu ochii iesiti din cap, intrebandu-ma cu cine am votat - Basescu sau Geoana? "AAA!! Cu ala!! Iesi afara!" (nu, din pacate nu e o gluma). Prieteni vechi care acum ma fac "trista" pentru ca "Avatar" nu mi s-a parut o capodopera. Alti prieteni vechi care vor sa primeasca doar cadoul lor, nu sa il ia la ei si pentru alti prieteni care nu sunt de fata si sa il dea mai tarziu, pentru ca "de ce sa-l car eu?". In momentul asta, da, uite ca unii au dreptate, sunt "trista", dar din cu totul alte motive.
Cam care sunt prioritatile? A fost un an greu, inca ma gandesc la 2009 si nu stiu ce sa aleg din el. S-au intamplat multe si nu toate au fost cele mai bune lucruri. Dar: am cativa oameni despre care stiu ca m-ar ajuta la orice ora; am intalnit alti oameni noi, misto, pe care inca ii descopar; am un nepotel care se ingrasa pe zi ce trece si care chitaie :); inca putin si termin tratamentul pentru ochi; am un alt bradut in ghiveci pe care, de data asta, o sa-l plantez cand trebuie.
Pentru mine, astea-s niste chestii importante. Imi pare rau ca nu pun accent pe politica, echipe de fotbal, filme la moda sau nesimtirea din jur, atat cat ar trebui. Doar ca prefer sa-mi cheltuiesc energia cu altceva. Uite, de exemplu, am gasit un colind misto de la Manowar.
9 comments:
eu cred ca acum vorbeste oboseala din tine :)
Asa sper si eu :) Doar ca am observat lucrurile astea de ceva timp incoace, nu doar ieri. Pana acum le-am inghitit gogaltz-gogaltz si-am zis ca o sa treaca, dar uite ca unele au ajuns acuma sa mi se para cam mult. Si uite ce simplu am intrat si eu in tagma celor care se plang :)
eu n-am înţeles de ce nu i-ai dat cadoul Liviei când era acolo lângă tine. Apoi nu am înţeles de ce vrei să mi-l dai mie ca eu să i-l dau ei fix în ziua în care veneam amândouă la tine. Nu e mai simplu să i-l dai tu direct în oricare zi? Şi să primeşti şi îmbrăţisările care ţi se cuvin? Mă rog, cum crezi. Sunt o persoană îngrozitoare după cum observ:)
Pentru ca am uitat, ca de-asta ti l-am dat si tie in mijlocul strazii :) Si pentru ca din seara aia si pana la revelion, nu mai am nicio ocazie sa ma vad cu voi, respectiv cu liv, ca nu mai am cand. Ieri, ca o fi fost bataia cu zapada (sau nu, nu stiu), ar fi fost o ocazie daca as fi avut cum sa ajung, dar stiam de sambata ca n-o sa am cum in general, tocmai de-aia te intrebasem pe tine.
Si nu esti ingrozitoare, chiar deloc :) Doar ca m-a suparat si n-am inteles reactia ta asa de rapida si de vehementa, si mai ales argumentul caratului :) Ca doar daca veneam cu un Jeep sau o masina de spalat in spate, cred ca s-ar fi observat :) Dar noi sa fim sanatoase, mie-mi trece dupa ce mananc ceva si daca mai apuc si un pic de somn, o sa fie si mai bine :) A, da, sa nu va uitati sacii de dormit.
păi nici eu nu mă mai întâlneam cu livia până la anu, de aceea m-am şi gândit ce rost are să îmi dai mie cadoul ei.
acu că ai uitat să îi dai, e treaba ta. sau era şi a mea?
mie nu îmi trece că nu are ce. şi, din întâmplare ne-am întâlnit să ne batem cu zăpadă. şi a fost memorabil pentru că ne făcusem un grup mare...şi a fost aşa de memorabil că o să te târăsc în faţa blocului din Braşov, cu depresia ta cu tot şi o să te spăl pe faţă cu zăpadă până o să revii la momentele în care o să îmi faci declaraţii. şi sunt sigură că livia mă va ajuta în acest demers.
Ba. Nimeni nu e perfect. Eu sunt acum intr-o perioada in care nu mai am rabdare cu nimeni, ca mi se mai termina si mie rezervele. Ma enerveaza Hrusca, patronii de carciumi, colindatorii de la metrou, citesc niste chestii pe care nu credeam niciodata c-o sa le citesc, imi place de oameni pe care nu i-am vazut in viata mea, e un talmes-balmes din asta care ma seaca de energie. Dar o sa treaca. Asta e toata treaba. Si eu te suport (sper, nu? :) ) cand ai pandalii, lasa-ma si pe mine acuma sa urlu nitel in punga, ca mi-o trece dupa aia :)
duomne, mă confunzi, eu nu am pandalii niciodată. niciodată. dar o sa vorbim mai multe în seara de revelion. vezi că sunt încântată că trec în 2010 împreună cu toa şi cu livia. e pentru prima dată. şi vreau să ne prindă doo mii zece bete. aşa să ne ajute ăl de sus.
partea buna e ca eu o sa primesc un cadou. bineinteles. urrrrrrrrrrrraaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!!! va iubesc! mua!
Amin!
Post a Comment