Oda la Altar

Am mai zis de Altar? Am mai zis... dar oricum, de obicei rad de mai multe ori la aceeasi gluma, deci banuiesc ca pot sa ma repet si cu Altar.

Aseara am fost la ei la concert, in Suburbia. Si-au lansat EP cu doua melodii - "Under Control" si "Make yourself heard". Stiti cum e la petrecerile alea de familie, in care vin cativa prieteni, beau o bere, mananca o floricica si pleaca acasa? Cam asa a fost si aseara, cu cateva mici diferente: astia cativa prieteni stiau versurile pe de rost, faceau crowd-surfing (dar mai scurt asa, ca se termina repede crowd-ul :) ), pogo, sareau de duduia podeaua aia din lemn si se mai suiau din cand in cand pe scena, sa cante si ei trei secunde la microfon :). Excelent a fost (si mereu am zis ca-s printre putinele trupe care suna mult mai bine live decat in studio). Imi place de Altar ca au concerte rare, dar bune. Canta la fel si pentru o suta de oameni, cum au fost aseara, si pentru cateva mii, cum au venit la Fan Fest, acum vreo 3 ani. Andy Ghost, solistul, e un omulet cam la 1,50 m, care, la prima ascultare, grohaie niste chestii intr-o muzica asurzitoare. Dar daca asculti mai atent, iti dai seama ca zice despre niste lucruri chiar interesante: respect de sine, respect fata de ceilalti, implicare sociala, minte vie. Si la fiecare concert vorbeste cu toata lumea, glumeste si transmite multa energie misto si mult bun-simt.





In trupa mai e un tip de vreo doi metri, basistul Teo Peter Jr. E baiatul lui Teo Peter, de la Compact, cel care a murit in accidentul de masina provocat de un militar american. Peste o saptamana se implinesc 5 ani de la accident, asa ca, imediat dupa incheierea concertului, cei din Suburbia au bagat o melodie de la Compact, in memoria lui Teo Peter. Fara cuvinte de prisos. Si ma uitam la Teo Peter Jr, care tocmai se daduse jos de pe scena si era un "mic gigant" cu gura pana la urechi, pentru ca fusesera primiti foarte bine de public si toti erau incantati de cum iesise concertul. Si in timp ce taica-su se auzea cantand "In seara asta mare/Cu totii vom cantaaaa", Peter Jr radea tot timpul si se imbratisa cu toti astia din formatie si cu cei care veneau sa-i felicite. Era exact atmosfera aia despre care canta taica-su. Si tocmai de-asta imi plac asa de mult Altar, fiindca par toti niste dezaxati si "ruacheri satanisti la drum de seara", cand de fapt sunt niste oameni foarte misto, cu foarte mult bun-simt si cu mult simt al umorului.





Si-am plecat de acolo transpirata si ragusita, ma dureau picioarele de cat sarisem si ceafa, de cat dadusem din cap. Si ultima asta imagine, cu Teo Peter Jr imbratisandu-i pe oamenii aia, in timp ce taica-su se auzea cu un "Cantec pentru prieteni", ma facea sa ma simt tembel de bine. Ca si cum tot cadoul asta nu fusese de ajuns, ajungand inapoi pe Lipscani, am vazut un homeless stand langa un club din care se auzea o melodie de-a Paulei Abdul, una veche, de cand eram noi mici. Si era asa-de-fericit, ca dansa in strada si radea si se uita in sus, catre geamul deschis de unde se auzea melodia. Dansa singur, pe strada aia pietruita, printre oamenii care mai treceau pe acolo si radea. Da, ma. Cam asta voiam sa zic.