Pastrati Rosia verde!

Sustine Rosia Montana in UNESCO World Heritage

Thursday, January 29, 2009

Mirare

Nu pot decat sa ma mir si sa ma bucur ca printre prietenii mei sunt oameni care se cred cateodata androizi, altii care imi dau carti cadou, altii care se mira de ce exista o singura femeie pe bancnotele romanesti - si aia cara ceva, altii care beau tuica la 8 dimineata, altii care rad tare (iubesc oamenii care rad tare, dar, in acelasi timp, neostentativ), unii au scris carti, altii doar le-au folosit ca sa aiba ceva sub cap in asteptarea trenului sau a inceperii vreunui concert, unii nu concep viata fara lux, altii vor sa faca un credit pe timp de criza ca sa-si ia o chitara bas, unii sufera dupa un barbat sau dupa o femeie care i-a lasat, iar altii s-au inchis deja in ei, saturandu-se (sarutandu-se?) de asteptare.

Unii sunt obsedati de vegetarianism si propria sanatate, cu altii am fumat de toate, una din ele mi-a dat haina ei lunga, din piele verde, cand mi-a fost odata frig la Reply si cu alta am baut tuica fiarta dupa ce inghetase in tramvai pentru ca nu mai vrea sa poarte decat fusta. Cateodata nu pot sa-i inteleg nici in ruptul capului pe unii dintre ei si in alte dati ma enerveaza de-mi vine sa le rup capul si nu sunt de acord cu felul in care gandesc dar, de cele mai multe ori, nu pot decat sa ma minunez de cat de diferiti suntem unii de altii de multe ori si cu toate astea ne tinem minte, in cele mai fericite cazuri ne si iubim sau doar ne acceptam, dar ideea e ca ma simt recunoscatoare ca am cunoscut oameni asa de diferit peticiti (intre ei sau fata de mine) si am reusit totusi sa ne legam, sa vorbim de cele mai multe ori aceeasi limba. So I guess this is "the fucking wonder of everything". Bine ca exista si Dan Puric.

12 comments:

Glory Box said...

Ma gandeam la un moment dat ca daca mi-as aduna toate "tipurile" de prieteni intr-un loc, poate ca unii dintre ei chiar s-ar lua la bataie.

Dr mi-s dragi toti tocmai pentru ca sunt diferiti si pentru ca imi permit si mie sa fiu diferita alaturi de ei.

Alina said...

Bine-ai venit :) Da, e fain, cand ai multi prieteni nici nu mai trebuie neaparat sa pleci prin alte tari pentru "schimburi interculturale" :)

Glory Box said...

Multumesc pentru primire! Ehe, sunt de mult timp pe-aici - doar ca n-am mai comentat pana acum :)

Anonymous said...

E bine sa ai prieteni...

vio said...

Mie îmi sună a scrisoare de adio. Îţi iei la revedere de la ceva?

Alina said...

@ Vio: da, in momentul cred ca-mi luam. Era ca si cu desenul pe care l-ai dat tu profesoarei. Probabil ca imi luam la revedere de la fricile de pana atunci. Aveam incredere, desi nu stiu daca asta e cel mai bun cuvant. Cred ca ma bucuram ca vazusem ceva frumos si complex si intelesesem ce tampenii sunt de fapt multe din lucrurile pe care le facem si pe care le credem marete, poate asta ar fi :)

Alina said...

@ Anonim: da, cred ca sunt cel mai bun lucru dupa familie.

Anonymous said...

doamne cita plictiseala am inghiti daca am fi la fel toti. ne plictisim uneori si de noi insine... daramite...
haina verde e doar un gest, dar unul care inveleste... :)

Anonymous said...

http://www.youtube.com/watch?v=AmGIPdJ4AA0

Alina said...

@ vasilissa: Si unde mai pui ca si incalzeste (spinarea, corasonul etc :) )

Anonymous said...

Alina, stii ce e dragut? Ca pur si simplu gesturi care unuia ii par mici sau de bun simt, ramin ca un fel de madlena dulce lipita pe duioasa memorie a altuia. Cred ca de fapt asta e unul din (din ce in ce mai) putinele lucruri care ne diferentiaza de restul animalelor: memoria duiosiei... asadar, cu drag...

Alina said...

Multumescu-ti :) Si cred ca amintirile de felul asta alcatuiesc si jumatate din filmul care-ti trece prin fata ochilor inainte sa mori, ceea ce nu-i putin lucru :)