Mirare

Nu pot decat sa ma mir si sa ma bucur ca printre prietenii mei sunt oameni care se cred cateodata androizi, altii care imi dau carti cadou, altii care se mira de ce exista o singura femeie pe bancnotele romanesti - si aia cara ceva, altii care beau tuica la 8 dimineata, altii care rad tare (iubesc oamenii care rad tare, dar, in acelasi timp, neostentativ), unii au scris carti, altii doar le-au folosit ca sa aiba ceva sub cap in asteptarea trenului sau a inceperii vreunui concert, unii nu concep viata fara lux, altii vor sa faca un credit pe timp de criza ca sa-si ia o chitara bas, unii sufera dupa un barbat sau dupa o femeie care i-a lasat, iar altii s-au inchis deja in ei, saturandu-se (sarutandu-se?) de asteptare.

Unii sunt obsedati de vegetarianism si propria sanatate, cu altii am fumat de toate, una din ele mi-a dat haina ei lunga, din piele verde, cand mi-a fost odata frig la Reply si cu alta am baut tuica fiarta dupa ce inghetase in tramvai pentru ca nu mai vrea sa poarte decat fusta. Cateodata nu pot sa-i inteleg nici in ruptul capului pe unii dintre ei si in alte dati ma enerveaza de-mi vine sa le rup capul si nu sunt de acord cu felul in care gandesc dar, de cele mai multe ori, nu pot decat sa ma minunez de cat de diferiti suntem unii de altii de multe ori si cu toate astea ne tinem minte, in cele mai fericite cazuri ne si iubim sau doar ne acceptam, dar ideea e ca ma simt recunoscatoare ca am cunoscut oameni asa de diferit peticiti (intre ei sau fata de mine) si am reusit totusi sa ne legam, sa vorbim de cele mai multe ori aceeasi limba. So I guess this is "the fucking wonder of everything". Bine ca exista si Dan Puric.