In fata Casei Poporului, la vreo 200 m distanta, o mana de oameni s-au agitat timp de doua ore intr-un frig de-ti dadeau lacrimile. Strigatele abia li se auzeau de la distanta, iar mesajele de pe pancarte si steaguri se vedeau doar daca stateai in fata lor, prea aproape ca sa nu te simti stanjenit ca te holbezi. Un mesaj transmis intr-un numar foarte restrans si care, poate, n-a fost urmarit de la nicio fereastra din Palatul Parlamentului. Una la mana, strigatele catorva oameni nu razbat uneori nici zgomotul traficului, d-apoi zidurile Primei Cladiri a Tarii? Si apoi, cine ar avea ochi pentru 50-60 de oameni (ptiu, doamne iarta-ma, si mai erau si arabi pe deasupra - ca romanilor li se terminase pauza de masa la ora aia) stransi intr-un tarc, scandand niste prostii generaliste si naive, cum ar fi "Stop the war" sau 'Gaza este Holocaust"?Casa Poporului - un Goliat impasibil, in care nimic nu tresare, mioriticul perfect pe care nu-l scoti din romanismele lui, oricate argumente i-ai da; si David-ul colectiv, mana de oameni, din care o treime copii si adolescenti, care au strigat pana la ragusire. Cand ultimii martori pentru care actiunile lor ar fi contat (fotografii si cameramanii) au plecat, si-au dat si ei seama ca nu mai are rost, au coborat pancartele, au multumit, dupa care s-au imprastiat. La cateva minute dupa aceea, in zona nu mai ramasese nimeni... doar Goliath, a carui monospranceana nu se incruntase nici macar a nedumerire.
PS: De aici aflu ca au fost si cativa romani. ONG-isti, na, ca nimeni nu-i perfect...
7 comments:
Desigur, imaginile cu copii care sufera sau sunt morti impresioneaza intotdeauna. Da, mesajele gen Stop the war sau Peace not war au facut istorie. Unde erau insa mesajele de acest gen atunci cand Hamas tragea cu rachete in teritoriul israelit, desi era in vigoare un acord de incetare a focului? Mi se pare putin suspecta, ca sa nu zic usor prostuta, aceasta victimizare a celui care ridica primul piatra. Din cate stiu eu, Israelul se retrasese de ceva timp din Gaza... Cand vecinul arunca cu pietre in casa ta, pui mana pe bat si il pui la respect, nu mai merge cu aratatul obrazului sau, asa cum am eu impresia ca se doreste, tot tu sa-ti ceri scuze... pentru ca existi.
ma influenteaza mult o carte peste care am dat acum si mi-a adus aminte de niste chestii. mai exact de aia 50 de ani in care am fost ignorati ca sa fim descoperiti brusc drept salbaticii europei. o europa care a facut tot posibilul sa se uite oriunde, mai putin acolo unde ne-ar fi descoperit. la scena rolling stones de exemplu. de-aia imi vine sa zic chestii rele, da ma abtin. oameni suntem. :)
@ festivalul Anonimul:
E adevarat ca eu nu am explicat pana la capat: Israel si Gaza sunt ca doi copii care dau vina unul pe celalalt si se bat precum chiorii. Dau cu pietre unul intr-altul, in mijlocul ulitei, doar ca nu toate pietrele ajung la tinta. Unele mai nimeresc si cainii de pe margine, care n-au nici in clin, nici in maneca cu joaca tampita a celor doi. In cazul nostru, cainii inseamna femei, copii si batrani. Din 900 de oameni care au murit in Gaza pana acum, aproape jumatate fac parte din categoria de mai sus.
Stiu ca vina e impartita la doi (nici Hamas nu e usa de biserica recunoscand ca vede civilii ca pe un scut), dar eu am problema asta de care nu pot sa scap, oricat de "prostut" ti s-ar parea: ce vina au copiii aia carora le curge sange din cap?!
@ liv:
om fi noi buni si bravi,dar mai degraba in concediu sau dupa ce-am avut grija sa ne asiguram tartitza personala. Ma refer la cazuri din astea in care na, mai e nevoie sa mai iesi in strada - unde, pe langa o gura de aer proaspat, incerci sa arati ca grijile de zi cu zi nu te-au anesteziat de tot si ca esti mai mult decat facturile si bonurile de la Carrefour. Sa se vada cumva ca avem si o voce comuna, nu doar una individuala, stridenta si acra, care se aude intotdeauna doar dupa ce posesorul s-a vazut scapat din autobuz...
Ok, de acord cu tine, Alina, dar nu-mi aduc aminte de vreo manifestatie pentru copiii din Cecenia care mureau cu sutele atunci cand mister Putin voios cu tancul trecea. Vezi tu, asta nu-mi place, aceasta alegere a celor pentru care plangem. Revolta cu adresa selectiva, in functie de..., nici nu-mi dau seama de ce anume, poate de gradul de expunere mediatica, background plin de idei rumegate partial, dorinta de cuplare la obsesia culturala europeana a imperialismului american, sustinator al iudeo-masonilor, etc. E greu sa te pastrezi in echilibru, in dreapta judecata a lucrurilor si uneori simt nevoia unei evadari in nepasare... treaba lor, sa faca ce vor, daca nu au fost in stare sa se inteleaga pana acum poate ca merita o istorie a sangelui... ARISTOCLE
mmm..da, cred ca "revolta selectiva" tine in principal de cat de mult e expus evenimentul respectiv in presa. E adevarat ca nu suntem cu nimic mai buni infigand steguletul rosu pe o harta si alegand locul pentru care ne vom revolta maine. Dar ma gandesc cumva, intr-un acces de paranoia..:)- daca de fapt sunt o pacaleala si revolta selectiva, si non-actiunea zen? In final, niciuna nu schimba nimic, cel putin la nivel concret ( ca sa nu intram in bioenergii si mameomidisme:) )
Draga mea, ma mahneste sa vad ca postarile mele pe acest subiect au deranjat intr-o asemenea masura. Din cate imi dau eu seama insa, protestatarii si-au afirmat nemultumirea fata de interventia Israelului, cand mai degraba ar fi trebuit sa condamne strategia de lupta a Hamas prin care copiii sunt folositi ca scuturi umane. Desigur, Hamas-ul va respinge in veci o astfel de acuzatie, dar pentru mine credibilitatea acestei organizatii este zero. Si te rog sa ma crezi ca nu sunt un novice in ceea ce priveste problemele din Israel si Orientul mijlociu. Iar daca te vei uita la acest coment ca la Dumnezeu, sunt onorat!
Post a Comment