"Sa vorbesti mereu despre lucrurile care nu se pot vedea. Oamenilor le place sa auda povesti despre ce nu pot sa vada". O poveste despre curajul - cel mai greu daca m-ai intreba pe mine - fata de propria persoana.
M-a pus pe gânduri postul asta. Nu înţeleg despre ce curaj vorbeşti, pentru că în poveste mi se pare că e vorba doar despre frică :)). Mi-ai adus aminte de comentariul lui Carmen la un post de-al meu, norii. Era după împrejurarea aia nefericită din primăvară. Zicea ea: Doar in situatiile limita suntem adevarati. Vorba lui Plesu, necazul este o oglinda care iti reflecta interioritatea. Te-ai vazut asa cum esti: rezistenta la dureri de foarte multe feluri. Aşa mi-am dat seama că "povestea despre curaj" de acum nu e, cel puţin în ochii mei, decât o delegare a responsabilităţii către un altul, către "mortul" de pe trecerea de pietoni, către lucrurile pe care nu le văd, dar îmi place să aud povestindu-se despre ele, pentru că îmi dau o stare. Nu ştiu cum o percepi tu, m-am grăbit să "dau cu comentariul" înainte să te întreb... Mi-ar plăcea să detaliezi :). Curajul poate fi sinucigaş. Omori pe cineva, poate nu întotdeauna persoana potrivită, şi speri în renaşterea altcuiva :). Se poate întâmpla, se poate să nu se întâmple. În postul de care vorbim se prea poate să fi scris "înainte mea", într-o stare de relativă luciditate pe care-o anihilez, tot analizând-o. Momentan, până se face din nou zi, rămân în faţa trecerii de pietoni şi aştept a doua, a treia... a noua viaţă. Dar câte şanse să dai ne_norocirii să se întâmple? :)
Nu ma refeream la lucrurile analizate in sine, ci la curajul de a te apleca lucid,ca un chirurg peste carne si a o privi asa de curios si aprig incat sa poata observa toate detaliile. Ma gandeam la "starea" chirurgului, la motivatia si atentia si curajul lui,nu la boala operata:) Cat despre citat, e dintr-un film jucaus, se cheama "Praf de scortisoara" si face o paralela intre cat gust ai intre a prepara o mancare si a fi fericit cu viata de zi cu zi, e despre condimente si despre cum sa-ti "gatesti" viata:)
5 comments:
M-a pus pe gânduri postul asta. Nu înţeleg despre ce curaj vorbeşti, pentru că în poveste mi se pare că e vorba doar despre frică :)). Mi-ai adus aminte de comentariul lui Carmen la un post de-al meu, norii. Era după împrejurarea aia nefericită din primăvară. Zicea ea: Doar in situatiile limita suntem adevarati. Vorba lui Plesu, necazul este o oglinda care iti reflecta interioritatea. Te-ai vazut asa cum esti: rezistenta la dureri de foarte multe feluri.
Aşa mi-am dat seama că "povestea despre curaj" de acum nu e, cel puţin în ochii mei, decât o delegare a responsabilităţii către un altul, către "mortul" de pe trecerea de pietoni, către lucrurile pe care nu le văd, dar îmi place să aud povestindu-se despre ele, pentru că îmi dau o stare. Nu ştiu cum o percepi tu, m-am grăbit să "dau cu comentariul" înainte să te întreb... Mi-ar plăcea să detaliezi :).
Curajul poate fi sinucigaş. Omori pe cineva, poate nu întotdeauna persoana potrivită, şi speri în renaşterea altcuiva :). Se poate întâmpla, se poate să nu se întâmple.
În postul de care vorbim se prea poate să fi scris "înainte mea", într-o stare de relativă luciditate pe care-o anihilez, tot analizând-o. Momentan, până se face din nou zi, rămân în faţa trecerii de pietoni şi aştept a doua, a treia... a noua viaţă. Dar câte şanse să dai ne_norocirii să se întâmple? :)
Cine a zis chestia din citat? Că a cam zis-o... bine :)
Nu ma refeream la lucrurile analizate in sine, ci la curajul de a te apleca lucid,ca un chirurg peste carne si a o privi asa de curios si aprig incat sa poata observa toate detaliile. Ma gandeam la "starea" chirurgului, la motivatia si atentia si curajul lui,nu la boala operata:) Cat despre citat, e dintr-un film jucaus, se cheama "Praf de scortisoara" si face o paralela intre cat gust ai intre a prepara o mancare si a fi fericit cu viata de zi cu zi, e despre condimente si despre cum sa-ti "gatesti" viata:)
Post a Comment