Confetti

so i tell you what..
Oamenii se revolta. Pe internet. Ohoho, cate rauri de ura si rautate curg prin megabitii neobositi ca o lava.
Oamenii fac revolutii online.
Ne punem la adapostul firewallurilor. Ne dam share la sentimente
si evident ca nu asta e ce vroiam sa zic.
toata lumea se lupta.
se trantesc usi.
se mototolesc cearsafuri.
este obositor cand toti cred ca au ceva de spus.
nu se pricepe nimeni sa taca. Nu ca hobby, dar macar atunci cand trebuie.
Este atat de groaznic sa nu simti nevoia de o lupta? sa nu simti mereu un minus in tine? sa simti golul doar ca pe o adancitura, nu ca pe o adancitura rea? O afundatura moale, in care poti adaposti ceva care sa creasca, incalzit, mai tarziu, in loc sa il vezi doar ca pe un crater de care ti-e frica si pe care incerci cu disperare sa il umpli, sa il umpli cu ceva, orice, doar sa nu mai simti cum ti se afunda degetul printre coaste, in cautarea a ceva moale, cald, care ar trebui sa creasca.
Tu crezi ca scriu despre tine. Oamenilor le place sa creada lucruri bune despre ei.
Oamenilor le place sa se ascunde in spatele:
pisicilor
portocalelor
tocurilor
tigarilor
inelarului nesingur
pielii
cozonacului si al sarmalelor

Aici karma se dizolva. Intr-un pahar de vin negolit, peste care mai torni, desigur.