Kafka era politist?

Din ciclul "Absurdul s-a nascut in Romania", sun azi la politie, ca sa ma lamureasca cineva legat de niste acte pentru cazierul judiciar. Naiva de mine se astepta sa ii raspunda direct o persoana din aia vie, articulata, care te poate ajuta cu raspunsuri in cateva secunde. Ei bine, aveam sa invat rapid ca nu.

De la sectia de politie nr. 14 (aflata, poate nu intamplator, pe strada Oitelor), imi raspunde un robot. Vocea feminina ma avertizeaza ca apelul e taxabil si ca pentru apel gratuit, sa sun la 112 (cum ar veni, "daca vreti sa va distrati gratis, incercati la fraierii aia de la Urgente, ca si-asa ne degreveaza pe noi de mai multe responsabilitati"). Acelasi anunt urmeaza apoi si in limbi straine, timp de vreun minut (poate ca nu sunasem degeaba, poate ca ipotetic imi intra si mie hotul in casa, dar ce atata adrenalina, mai bine te relaxezi nitel invatand engleza cu Politia Romana).

Apoi, robotul ma indeamna sa apas tasta 1 pentru informatii suplimentare legate de cazier. Apas entuziasmata. Nimic. Mai apas o data. Nimic, liniste totala. Nici salut, nici du-te-n doamne iarta-ma. Pur si simplu am ajuns la un capat mort. Inchid si reformez. Ascult din nou toata poliloghia taxabila, pentru ca in final sa apas tasta 4, ca sa vorbesc direct cu un politist. Dupa ce apas tasta 4, telefonul mi se inchide automat. Inchid si mai sun o data, fixata deja obsesiv pe tasta 4. Telefonul mi se mai inchide o data, la fel de automat. Pe scurt, nu am reusit sa aflu absolut nimic despre niste simple documente, nu am nici macar o explicatie pentru care o chestie atat de simpla devine atat de absurd de greu de rezolvat.

In concluzie, daca ai nevoie de ajutor, mai bine il iei pe hot si va duceti impreuna la o bere, sa va cunoasteti mai bine, decat sa pui baza pe o politie de doi lei. In sensul de "taxabila", desigur.

Foto: staupe.net