Pastrati Rosia verde!

Sustine Rosia Montana in UNESCO World Heritage

Wednesday, March 31, 2010

Sentimentul de sarit coarda

Ma bucur ca nu-s pamantie la fata. Ca habar n-aveam ca pot sa rezist si fara sa mananc carne si ca ma simt mult mai bine, nici nu-mi dadeam seama ce diferenta poate sa fie. Ca am reinceput sa calatoresc in multe locuri pe care le asteptam de ani de zile - ieftin, in conditii dubioase, cu biscuiti si branza topita pe post de pranz. Ca nu sta nimeni dupa coada mea si nici eu dupa mustatile altora. Ca imi permit luxul de a mai trage cate un pui de somn dupa-amiaza. Ma bucur ca o natanga cand dau peste oameni frumosi, care stiu sa faca glume bune si care inteleg ca a fi vulgari e o jignire in primul rand la adresa lor. Ma unge la suflet ca vad multe, multe filme si ca mi-am luat bilet la AC DC si la Rammstein. Cand cineva ma invata ceva nou, de care nici macar nu banuiam ca exista, de cele mai multe nu reusesc sa-i explic cat de mult bine mi-a facut. Ma bucur ca am mancat sunca si am baut vin rosu cu tata. Ma bucur foarte mult pentru oamenii si drumul de la Chisinau. Ieri am vazut primul pom inflorit, eram cu tata in masina si am uitat sa demaram din intersectie, tot cu ochii la piersicul roz. Se intampla ceva bun. Mai multe nu vreau sa zic :)

6 comments:

Livia Gyongyosi said...

zi tu, zi, ca vezi flocaiala ce-ti dau!

chiiiiii hi hi hi hi hihiii :):D

Alina said...

:))) Nu mai puteam sa ma opresc atunci, zici ca eram ca in liceu, cand ma busea rasul in ora de la biletele (si mi-a zis diriga la un moment dat "Vezi sa nu cazi sub banca"... buna diriga aveam!)

Livia Gyongyosi said...

vigilenta :)

vio said...

bă, fix azi voiam să te apostrofez. că nu ai mai comunicat de mult ceva pe blog:)

apropo de pomii înfloriţi. azi-noapte am visat că înfloreau pomii văzând cu ochii. aşa rapid. cum se luminează de ziuă câteodată.

Alina said...

Ca popcornul :)

vio said...

:) da.