Hop-hop, cu ochii rosii de nesomn, saltand usor pe aripa gigantica de fluture, lasand in spate rotocoale matasoase de praf colorat, afundand talpile goale intr-un covor pufos de nuante, indispensabil vietii fluturesti. Mii de ochi rosii de nesomn, mii de antene intinse cu sete spre tine, tu, ca un bec tacut, cu maini incadenscente pe interior. Ce simplu infigi acul argintiu si fierbinte in maduva spinarii, proptind apoi corpul pe zidul expus privirilor, langa celelalte fane ale mortilor discrete.
2 comments:
da vreau şi eu să ne povesteşti cum te simţi...cum e să ai şi tu un statut, o facultate, o licenţă...
Om ma simt, OM! :)
Post a Comment