Foto
Vi se intampla plictiseala cronica? Suceala? Nimic sa nu fie de ajuns? Mintea sa sara ca o maimuta nervoasa de la una la alta, dorind din ce in ce mai mult, de parca ar avea febra si n-ar sti sa mai cantareasca lucrurile, unde sa se opreasca, ce sa aprecieze?
E ca un suier gri care iti intoarce totul pe dos. Si nu stii ce sa faci. Si nu poti decat sa speri ca vorba aia - "Daca nu stii unde te afli, inseamna ca esti chiar in mijloc" - e adevarata. Si ca, din moment ce esti in mijlocul starii si ai parcurs deja prima jumatate, din punctul ala incolo te vei indrepta spre finalul ei.
Semnele alea bune si incurajatoare nu vin cand le ceri, normal :) Cateodata vin inainte sa stii ca o sa ai nevoie de ele. Si atunci le tii minte si te hranesti din ele cand nu mai ai resurse, cam ca hamsterii care isi tin grauntele la falcuta pentru cand va fi nevoie.
Intr-o noapte, veneam spre casa de la birou, dupa vreo 13 ore de munca. Eram usor rupta si nici oamenii care asteptau autobuzul in statie nu erau mai entuziasti. Era ceata si frig si o atmosfera din aia de parca ai fi cu totul scufundat in apa si lucrurile se misca mult mai incet, iar sunetele se aud din ce in ce mai estompat. Sau cel putin asa percepeam la ora aia, cu oboseala aia. Si m-am postat in statie, asteptand si uitandu-ma din cand in cand la oamenii care probabil ca aratau la fel de sictiriti ca si mine. Si atunci a aparut o fata cu un rucsac in spate si cu un baietel de vreo 7 ani dupa ea. Fata avea casti pe urechi si asculta muzica. Baietelul mergea in spatele ei, tinandu-se cu mainile de soldurile ei si mergeau in joaca, in acelasi ritm. Cand a ajuns in statie, fata a vorbit putin cu el, s-au ras si dupa aia si-a scos una din casti si i-a pus-o baietelului in ureche. Pe cealalta a pastrat-o ea. Si apoi au inceput amandoi sa danseze. Asa, in mijlocul noptii si al statiei :) Si s-au luat de maini si au mai dansat nitel in mijlocul unor lamai stoarse, cu servieta si palton. Si atunci a venit autobuzul. Iar cand m-am urcat in autobuz si m-am uitat mai atenta la baietel, am vazut ca avea sindromul Down. Nici macar nu a fost vreun moment de patetism sau de compatimire fata de el. Doar mi-am dat seama ca de fapt fusese mai incurajator decat crezusem.
21 comments:
eşti în etapa filosofico-depresivă. sper să nu te ţină mult:)
Da, si nici macar n-am iesit amandoua la bere :)
cred ca ar trebui sa luam fiecare un supradyn si sa ne vedem peste vreo luna asa. poate rock sa fie ceva mai stabila si sa n-aiba nevoie.
bine ca trece.
Ce face Supradyn asta? Ai voie sa conduci dupa ce-l iei? Parintii lui sunt crestini? Poti sa pui baza pe el?
e o pastila cu vitamine, cica. ma punea mama sa iau inainte de admiterea la facultate, sa nu lesin de la atata efort intelectual. dup-aia n-am mai luat, ca am vazut ca pot sa fac nimic si fara vitamine, putina bunavointa sa fie.
io stiu? poate mai bine mancam niste pufarine, ceva.
chiar, tu ce mananci azi?
:)) Am descoperit un borcan cu dulceata de cirese in frigider. Presimt ca pana diseara ne certam si-l dau afara gol, in strada (la tomberonul verde, pentru sticla, desigur)
Da ma, eu cred ca vitaminele astea sunt de fapt conspiratia industriei farmaceutice, sa ne faca sa cumparam in draci pastile care nu au niciun efect. In afara de spirulina, eu n-am observat nicio vitamina care sa functioneze in vreun fel. Oricare: sa mi se albastreasca ochii, sa imi creasca o coada, sa am mai multa energie, sa vanez mai cu spor, nimic! Cu lecitina a fost la fel, n-a avut niciun efect (bine, nici nu prea mai avea pe ce sa si-l faca).
zici tu asa, da cand prindeai gerbilii aia imensi, de ti-ai facut colieru ala misto din dintii lor, nu erai pe vitamine? sau aia era vio?
lecitina a mancat-o sor mea si pe-a mea, ca ea era dependenta de ciocolata, glucoza si orice semana cu astea doua. intotdeauna am fost de parere ca eu si sor mea ne completam. asa ca i-am dat ei si lecitina mea (eram de parere ca are un gust mizerabil) si am fost cu totii fericiti.
dulceata e de acasa, sau de la magazin?
unde stai?
Cred ca Vio se ocupa sa ne procure hrana zilnica. Ea venea cu gerbilii facuti buchet, tu ii gateai frumos in vin, in timp ce eu scriam despre nemurirea sufletului gerbilian, iar rock ne povestea ce bine s-ar potrivi ei intr-o galerie de arta moderna.
Ideea asta nu se vehiculeaza decat pe la colturi de strada, dar sa stii ca gerbilii ar putea fi numitorul comun al omenirii, dupa crestinism.
Asa. Dulceata a rasarit in frigider dupa o vizita misterioasa la Ploiesti. Si oricum era clar ca e de acasa, ca nu pun astia de la magazin atatea cirese in borcan.
Si stau chiar vizavi de asta mic, care are plamani puternici :)
sambata era sa pierd un copil. se suparase de nu stiu ce, ma-sa umbla creanga prin casa si asta micu a plecat cu inca doi pe care ii asteptam parintii. cum sunt paranoica cu ei, am insistat sa cobor si eu, sa-i vad ca sigur ajung la parinti. e absurd, dar mi-am facut obiceiul asta. si bine am facut, pentru ca ala micu a luat-o creanga pe strada. astialalti au zis a, pai el nu e cu noi. asa ca l-am prins si l-am redat mamei care tocmai incepuse sa zbiere ca unde-i. mult succes parintilor din toata lumea!
Si o dedicatie gratuita pe postul local. Da, astia mici o taie asa, intr-o dunga. Maica-mea mereu imi povesteste cum mai pleaca cate unul din varii motive - ca nu ii place traistuta in care i-a pus maica-sa mancarea, ca maica-sa nu mai vine sa il ia (femeia fiind prinsa in trafic) si el pleaca sa o caute si tot asa. A, si cand nu te uiti 5 minute la ei, se iau unul dupa altul pana la baie si acolo se apuca sa se ude cu apa sau sa bea de la robinetul de la clor. SI ca bonus, odata doi l-au prins pe al treilea si l-au bagat cu capul in WC, ca asa au vazut ei la televizor. Noroc cu clorul :D
=))aoleu. saracu copil. dar el era de acord, sau a fost impotriva vointei lui? adica, se distra si el, sau era agresiune?
E, si lui i-a placut, sigur... daca nu de la inceput, macar dupa ce s-a obisnuit cu valurile :D
daca tot e pe povesti cu copii, ete acilea de te distreaza, sa iti mai treaca de alean.
http://stiriledeieri.blogspot.com/2009/12/iubiri-gradinitiste.html
:)) Rad eu, rad, dar parca vad ca ii faci intrare separata peste vreo 2 ani :D
ba, acu cit o costa naibilui o galeata de ciment sa facem o scarita si o balustrada? Merita efortul pentru nitica liniste la batrinete.
:))
ce e aia "gherbilii"? e roz? că dc nu e, nu mă interesează.
e roz, da pe sub piele. ai mancat tu cativa in peru!
Un moment de reculegere si o salata pentru acesti eroi necunoscuti si blanosi.
Post a Comment