Incalzirea

Amandoi au cam 60 de ani. Par de mult impreuna. Nu au casa, dorm afara si iarna, si vara. Iarna trecuta isi facusera un adapost din sacosele pline cu tot felul de lucrusoare, din care alcatuisera un fel de cazemata. Pe jos pusesera o plapuma pe care dormeau, iar ca acoperis aveau o folie de plastic, intinsa direct peste ei. Ziua, stateau acoperiti sub plapuma, ii vedeam mereu acolo, ghemuiti, cu mai multe caciuli pe cap. Nu priveau pe nimeni, doar asteptau.

Apoi au disparut si n-am stiut daca au reusit sa treaca de iarna. Asta, pana acum cateva zile, cand i-am revazut din autobuz, in aceeasi statie in care dormeau acum cateva luni. El era asa cum il mai vazusem - incruntat, nebarbierit. La bustul gol, pe o banca, privind tot timpul inainte. In schimb, pentru ea parea ca intr-adevar venise caldura: ii vorbea aprinsa, tinand o mana pe piciorul lui; radea si il privea de aproape, incercand sa il atraga in scenariul ei. Apoi, neasteptat in filmul fara sonor pe care il urmaream, s-a apropiat si mai mult de el. Si l-a sarutat pe obraz. Da, iarna chiar se terminase.