Aerul - ca o cutie de cadouri frumos ambalata.
Vorbele pica precum picaturile stereo, pe umeri, si niciuna, niciuna nu ramane pe tine, scurgandu-se ca uleiul in jos, pic pic.
In balta de sensuri stranse pe jos, la picioarele tale, te oglindesti si zambesti linistit ratiunii pe care o vezi undeva la distanta, agitandu-se cu ghearele agatate de peretii izolati fonic.
Asadar, ce te desparte de ceilalti, in afara de aer si o viata atat de complicata?
2 comments:
Cum ce ne desparte? Ideea ca percepi picaturile stereo. Fain, n-am ce zice.
Momentan probabil suntem despartiti in tabara celor care pun intrebari si a celor care se chinuie sa raspunda cat de cat bine pt a multumi intrebatorul :P
Suntem despartiti si in functie de intrebarile pe care le punem, de raspunsurile pe care le dam, de ce intelegem din intrebarea care n-i se adreseaza, daca intelegem raspunsul pe care il dam in acelasi mod ca si cel care il primeste..... s.a.m.d de la "intrebare si raspuns" porneste geneza :P, radacina care da viata trunchiului, crengilor, frunzelor, semintelor pana la urma ajungi la raspunsul meu care se va dezvolta in milioane de cuvinte aliniate in univers pt a da sens unei intrebari noi :)
Post a Comment