Ce-i inauntrul Pasarii Colibri

Mi-a dat Irina doua albume de la Pasarea Colibri si dupa cateva melodii imi venea sa imi iau rucsacul si s-o tai spre liceu, ca se sună :) Mi-au venit foarte proaspat in cap blugii rupti de la natura si tricoul cu Metallica decolorat de atata purtat, de care eram cea mai mandra, credeam in textilele alea cu tot sufletul, vorbeau de la sine si erau ale mele si trecuseram prin multe impreuna :) multe beri, multe festivaluri, praf si fum de tigara, statusem cu blugii aia pe multe bucati de pamant ascultand muzica si in tricoul ala transpirasem de cateva zeci de ori la concerte si recunosc, le tin si acum in dulap, aici, la bucuresti si nici nu o sa le arunc, oricat de patetic ar suna.
Si ascultand "Vara la tara" mi-am adus aminte de faze din liceu, cand mergeam in bodega de langa sa bem o bere la 8 dimineata, ca aveam chimie prima ora, iar profa era permanentata si avea o insigna cu steagul romaniei, pe care si-o punea mereu in piept de 1 decembrie, drept urmare era o incercare prea grea s-o vedem asa de dimineata; sau cand imi pica capul pe banca, cu zgomot, atunci cand vreo colega scotea o perla nasoala la romana, iar diriga se uita la mine si radea, dar nu ma certa, ca si ea, la 50 de ani, venea imbracata in salopeta de blugi pe care scria "Where's the party?", deci vorbeam aceeasi limba :)

Ziua lui Teo, in clasa a 11 a, cand mi-a zis ca se vine in fusta si dupa aia mi-a dat vodca si o pereche de role si asa am invatat despre gravitatie, discutiile cu ea despre eliade si certurile in scris, la spatele caietului, in ore; fumatul pe gard dimineata, buretele albicios care te umplea de creta daca-l scapai pe jos, ca sa mai treaca timpul si sa-si dea seama proful ca nu stii nimic, drept urmare sa te lase sa te duci la loc; nesimtirea cu care il tratam pe proful de mate, cand el, de fapt, avea un nemasurat simt al decentei si ne trecea ca pe niste carpe filoloage ce ne aflam vizavi de stiintele exacte; si obsesia pe care am avut fata de walt whitman, vreo doi ani, de visam numai palarii si egalitate intre oameni :)




Si-n general, era bine: credeam cam tot ce era in jur. Ii credeam pe betivii pana in 30 de ani (dupa varsta aia, nu-mi mai inspirau incredere :) ), vorbeam cu toti vanzatorii de la anticariat si de la cd-uri, de imi dadeau dupa aia carti pe gratis si evident ca ma bucuram, ca pana acum nu foarte multi oameni mi-au dat chestii pe gratis, tin minte ca o vanzatoare mi-a mai dat odata un suc gratis, din ala verde, de la dozator, dar o fi fost din cauza ca eram vecine de bloc si oricum ii cumparam cate un suc din ala penal in fiecare zi...

Phoenix inca mai facea un pic de muzica, puteai sa castigi admiratia celor de varsta ta doar purtand bocanci vara, castigam cu frate-miu vreo 5 concursuri pe saptamana la pro fm, ridicam toate premiile la sfarsitul saptamanii, iar vineri seara ne tranteam in pat, la "Dosarele X", ne imbuibam cu sucurile si ciocolatele castigate si faceam glume la care radeam numai noi, ca inginerii :)



E, si dupa aia am intrat la faculte.