La toaleta publica din pasajul de la Universitate e o doamna care lucreaza acolo de cativa ani buni. Toata ziua primeste maruntis, da in schimb hartie igienica si vorbeste cu oricine, orice. 8 ore pe zi sta intr-o cabina stramta cu ghiseu comunist, intr-un loc in care bucurestenii dau ce au mai bun din ei. Cu toate astea, e prietenoasa, asta iarna s-a uitat la paltonul meu si m-a intrebat "Mai ninge, mama?".
E, si statea ea de vorba cu un nene cand am ajuns in locul cu pricina (care, intre noi fie spus, merge de-o analiza semiotica big time :)) Numai daca ne luam dupa mesajele mazgalite pe usi si tot s-ar pune de o carte semnata de cercetatorii americani :) ) si la un moment dat ii spune "Stai nitel, ca trebuie sa ma duc la WC". Iar aici m-a spart :) Ce om mai sanatos la cap (in comparatie cu, sa zicem, Raluca Stroescu) sa gasesti - care sa aiba o distinctie asa de clara intre slujba lui si obiectul slujbei, ca sa zic asa? Toti anii de vandut hartie igienica n-au reusit sa o faca sa creada ca, atunci cand intra in cabina, se duce de fapt la serviciul ei. Ea s-a dus la WC, e foarte simplu.
Poate analogia e cam groasa, dar m-a cam pus pe ganduri intamplarea asta, daca fac legatura cu disperarea legata de job a multor amici...
No comments:
Post a Comment