Sibiu-Inainte si dupa Artmania

Dezmat capitalist la...




Dupa care vine natural si un...


Care se impaca bine cu...

Prosteala pe fata, alaturi de pistrui

Pentru ca simt ca munca ma tampeste de vreo saptamana, azi o sa-mi permit sa bănănăi, cum s-ar zice si sa ma junglizez si sa aberez, in contextul cultural dat.
Intrebarea mea e de ce oamenilor le e frica de ce simt? De ce o tipa care scrisese la un moment dat ceva foarte misto, despre cum ar dansa pe o plaja, s-a rusinat apoi si a sters post-ul? Cum devine cu moliciunea care te ia din cand in cand, care e eul tau, de fapt si de care incerci sa fugi cat mai repede, fiindca iti dai seama ca esti pe teren minat - vulnerabilitatea?
Stii salata de fructe? Ea nu are niciun sens luata "en detail". Per ansamblu insa, iti pare bine ca exista :) sau cel putin papilelor tale. Da, nu totul trebuie sa aiba mereu coerenta. Da, totul are mereu o cauza de la care pleaca, dar nu si un sens. Cateodata intelegi de ce, dar nu si spre ce.
Azi nu judec. Azi nu exista lucruri bune sau rele si cu toate astea nu se poate spune ca e o zi care nu a existat.
Ma gandesc la Anne Frank. Anunta o femeie Gemeni get-beget :) Curiozitatea, egocentrismul, incapatanarea, scrisul. Gandea diferit, cu toate consecintele. Nu o vad ca pe o victima a Holocaustului... O vad ca pe o fiinta inteligenta si curajoasa care a avut ghinionul sa fie evreica. Faptul ca a murit e un dat al timpului in care a trait. Dar felul in care gandea m-a interesat mai mult decat influenta suferintelor prin care a trecut. Stiu, prietenul meu o sa spuna din nou ca sunt un mic Hitler, dar cred ca n-ai cum sa controlezi contextul in care te nasti, nu-ti poti controla locul nasterii, religia in momentul in care esti botezat/initiat, parintii, politica mondiala... Tot ce poti face e sa te evoluezi cat poti de mult si asta intereseaza cu adevarat. Iar fata asta reusea sa treaca destul de bine, as zice eu, peste mediul in care traia, concentrandu-se pe ce era cu adevarat al ei. Poate ca asta inseamna de fapt puterea.
Incheind cu filozofia de buzunar, ma duc sa mai amestec in salata.
Cred ca-i amuzant sa schimbi genul obiectelor..sa bei un can de apa dupa ce ai rontait un acadel. Nu m-ar mira sa apara in cativa ani si variantele astea in DOOM care s-a becalizat suficient de mult cat sa accepte "pizză" ca forma corecta.

Prajitura or die!

Ma duc intr-o dimineata la cofetarie, hotarata cu orice pret sa obtin ce-i al meu. Adica o prajitura Diplomat si un cataif. Cofetaria asta, din sectorul 4, langa cinema Cultural, in cartierul Berceni, nu prea stie ce sunt alea haine noi, chiar daca revolutia a avut loc acum 18 ani. Probabil ca si vanzatoarea tot de cam atatia ani nu mai vorbise amabil cu prajituristii..
Ma rog, intru, ma uit la prajiturile obosite si ii spun vanzatoarei ce vreau. Ea le ia si se apuca sa le impacheteze. Eu o vad prea tarziu, deja era la a doua prajitura si-i zic:
-Nu, nu e nevoie sa le impachetati, ca le mancam aici.
-Pai si de ce nu mi-ati zis?!?!
...stau doua secunde sa inspir si sa expir, dupa care zic:
-Pentru ca nu m-ati intrebat.
-Da' ce-i aicea, gradinita?! Tre' sa intreb pe fiecare, ca la copiii mici?!
..tac, ca sa nu inceapa o discutie inutila.
-Mai vreti ceva?
-Da, un Cappy de grepfrut si un Pepsi. (le vazusem in vitrina)
-Pepsi n-am!
-Aveti, ca l-am vazut in frigider.
Se duce la frigider, se uita..
- Da, avem Pepsi. Cappy - doar de piersici.
Intre timp deschide frigiderul si vede ca sunt mai multe sortimente de cappy. Descopera, cu surpriza in glas, ca are si de grepfrut. Eu intre timp oscilam intre a ma bufni rasul si a ma juca nervos cu monedele din buzunar.
-Asa. Altceva?
-Un pachet de servetele.
-3.000!
Dupa care, la 3 secunde, lasand in jos mana intinsa spre servetele:
-A, servetele va duceti si luati de la fata de la chiosc, ca le-a lasat aici, la mine in vitrina.
-Pai si atunci de ce le mai tineti aici, daca nu le vindeti?
-Da' ce va intereseaza?
-Pentru ca sunt un client prost si daca vad ceva in vitrina, imi imaginez ca e si de vanzare.
-Adica ce, imi spuneti dumneavoastra ce pot eu sa bag la vanzare si ce nu?!?!

....A fost frumos la cofetarie...A fost aproape ca o emisiune a lui Dan Diaconescu...Prajiturile erau senzationale si crema de ciocolata fugea in direct, singura, pe farfurie... V-o recomand cu aceeasi caldura la care sunt tinute si prajiturile acolo.

Rosia Montana + Liviu Mihaiu = maine seara pe TVR 1

Tema emisiunii 'Intre bine si rau' din acesta saptamana, realizata de Liviu Mihaiu, este Rosia Montana.
Marti, 19 iunie 2007, ora 20:20 pe TVR 1 se va difuza in direct talk-showul ce va dezbate cel mai fierbinte subiect de mediu din Romania: Rosia Montana.

Emisiunea va fi ulterior postata si pe internet la adresa
http://www.tvr.ro/emisiune.php?id=592

Poze 3

The Gathering (Olanda)

Poze 2

Tarot (Finlanda)

Artmânia

Ieri am venit de la Artmania si inca nu mi-am revenit cu capul. Nu-mi dau seama ce mi-a placut mai mult: festivalul in sine sau linistea si atmosfera orasului. Cand mi se mai limpezesc apele, am sa dau de stire.. Deocamdata, cateva poze.

Altar (Andy Ghost)

Despre Politie, numai de bine

Acum nu vreau sa vorbesc urat in post, dar cei de la Pulafashion aveau, acum ceva vreme, o campanie in care pozau reclame outdoor; apoi, in poza, adaugau inaintea sloganului , in fotoshop, cuvantul "P*ula". Iesea, asadar, "Pula Dinti de un alb stralucitor", 'Pula Prospetime de durata" si asa mai departe. Printre altele, era si o Dacie a Politiei Romane, cu binecunoscutul slogan "Siguranta si incredere". E usor de imaginat ce au schimbat la el :) E, sloganul asta m-a gadilat suav azi dimineata: la statia de metrou de la Piata Sudului, un domn politist la vreo 40 de ani, cu un ziar Libertatea in mana (pe principiul unei doamne de la metrou care isi obtinuse libertatea la un pret derizoriu - "Am Libertatea la doar 3.000", poti sa zici ca politistii nu se informeaza?! ) si-a alocat singur libertatea, fara a mai da 3.000 de lei sau, dupa caz 20.000 (cat costa o cartela de metrou), de a sari parleazul, calul, masura, limita bunului simt sau, mai pe romaneste, aparatul de taxat cartela. Asadar, domnul politist si-a bagat siguranta si increderea in Metrorex, in toti ceilalti fraieri nepurtatori de uniforma albastra care isi cumparasera cartele si in campaniile de crestere a simpatiei fata de Politia Romane si s-a facut nevazut, dincolo de bariera de metal a taxatorului. Cu siguranta, nicio doamna de la ghiseu nu a avut incredere ca butonul care actioneaza alarma aia isterica va functiona.

Vama Veche - cu nostalgia stam bine, practica ne omoara

Se dau trei aspecte, ca altfel nu se poate:
1. Te plimbi ca romanul, pe plaja, cu o bere in mana. Nisipul e fierbinte si moale, pe alocuri fara cioburi, miroase a alge si pe alocuri chiar a mare, din cand in cand razbate si o frantura de muzica buna de la barurile de pe plaja. Deci e bine, pe alocuri idilic. In peisajul amortit de caldura pe care-l vezi cu ochii pe jumatate inchisi intervine, ca un tantar la ureche cand tocmai ai atipit, masina Politiei Rurale, patruland dupa hipioti in serie si boeme de lux. Te lasa sa te descurci cu dara de praf care te-a inconjurat mai ceva ca-n videoclipul de la "I can't dance".

2. La tejgheaua barului, nimeni. Ma apropii mai mult si ma trezesc cu un rocker care rasare brusc de sub tejghea, stergandu-se la gura. Plete soioase si un tricou care trecuse prin multe: "Buna ziua! Cu ce va servesc?" (?!?! eu stiu ce sa zic?.. La acelasi bar, cu vreo 3 ani in urma, barmanul imi facea cinste cu tequila si dansam "in timpul serviciului"...)

3.Last, but not least, m-am bucurat sa vad, la magazinul proaspat deschis, costumele de baie ce tronau in vitrina. E adevarat, trebuie sa protejezi vederea copiilor care se mai chiraie pe plaja pana cand tati imbracat in maieu termina cu gratarul.

Nu stiu cat de concludent e de ce m-am hotarat sa nu mai calc prin Vama... Nici mie nu imi e foarte clar de ce, dupa vreo 3 ani de "Salvati Vama Veche", acum imi pare o amintire soioasa... Imi vine brusc imposibil sa mai ignor cladirile noi (by the way, au mai aparut vreo 4 si inca 2 magaoaie cu vreo 2 sau 3 etaje care vor fi gata, probabil, la anul) si faptul ca mai gasesc cu greu 5 metri patrati fara sticle de plastic, sezlonguri si fileu de volei. Gata, cea mai buna prietena s-a transformat in nevasta.

Mi-am dat seama ca trebuie sa fii autist ca sa mai poti veni in Vama in timpul sezonului. Si sa te mai chinui sa nu vezi ca Bucurestiul s-a mutat pe plaja...e mult prea obositor. La urma urmei, orice "trend" se naste, creste si moare. Deocamdata, asta se hraneste cu lacomie la sanul supraponderalului bucurestean.

Pana si oamenii de stiri au nevoie de minuni :)

Duminica seara a fost ditamai curcubeul care a schimbat traiectoria obisnuita a uitatului in asfalt cu un "etaj mai sus". Oriunde in oras, fete, tipi, batrane, copii se uitau la curcubeu si comentau si zambeau si isi scoteau telefoanele ca sa-l pozeze. Traversand jumatate de oras in masina, vedeam oameni foarte diferiti care zambeau fara sa fi iesit Basescu in 2004 si fara sa fi castigat Romania vreun campionat mondial. Ai idee ce debusolanta poate fi o relaxare generala? :) Suficient cat "evenimentul" asta sa apara, duminica seara, ca prima stire la rubrica "Esential" de pe Hotnews :)

Deci, Doamne-ajuta!

Pentru cei care isi contorizeaza contuziile in editii Gayfest:
Dupa multe masaje la tample cu mir si circa trei sprituri cu vin sfintit si agheasma, cercetatorii BOR au ajuns si la niste concluzii: e bine sa te murdaresti cu sangele altora, facuti din aceeasi carne cu tine, dar nu tot timpul, ca nu spala maica-ta, da? Si 2: Dumnezeu inseamna iubire, dar numai in incinta si doar daca ne iese si noua, celor de la "Evidentia populatiei", ceva.

Sau, mai exact, o preluare de pe Realitatea TV (Realitatea TV, http://www.realitatea.net/index.php?domeniu=2&stire=67279):

-Patriarhia Română s-a declarat împotriva Marşului Diversităţii organizat de Accept, în încheierea Gay Fest. Biserica Ortodoxă consideră manifestarea o ofensă la adresa "moralităţii vieţii publice", se arată într-un comunicat. Totodată, Biserica a recomandat credincioşilor din Bucureşti să evite prezenţa pe traseul pe care s-a desfăşurat marşul.

Mai mult, Patriarhia i-a îndemnat pe bucureşteni să participe la rugăciunile din cadrul slujbei de Vecernie din sâmbătă. Şi Arhiepiscopia Tomisului a adoptat aceeaşi poziţie. Potrivit Biroului de presă al Arhiepiscopiei din Constanţa, Înalt Prea Sfinţitul Teodosie cere clerului şi credincioşilor să se roage pentru luminarea minţii celor ce au iniţiat şi care susţin parada gay.

Oriunde

De preferat, totusi, intr-un loc cu mult pamant rosu si tequila. Daca tineti... Daca nu, revin maine.

Canned Heat - On the road again

"E doar sfarsitul lumii"

Daca as fi stiut dinainte cum o sa ma simt dupa "E doar sfarsitul lumii", mi-as fi dat seama ca-mi trebuie ceva curaj ca s-o vad. E vorba despre toate fricile - in special cea de tine si apoi de cei apropiati -, de anxietate si distanta, calcifierea sufletului care tipa dupa caldura si apropiere umana si care totusi nu te lasa sa fii sincer, relaxat si deschis, desi ai atata nevoie de asta.
In momentul in care iti dai seama ca vei muri curand, iar toata viata ai incercat tot felul de scamatorii, de agitatii, de sex in trei in incercarea disperata de a simti ceva dragoste (teoretic, dragostea ar trebui sa creasca direct proportional cu numarul persoanelor,nu?..), ca pur si simplu te-ai izolat, crezand ca ceilalti nu te iubesc sau ca pur si simplu tu nu meriti sa fii iubit.. si ai trait intr-o bula in care totul e haos si durere ("am ceva cu mintea ta, e cusca ta"), repet, cand iti dai seama de toate astea si inca nu poti sa faci nimic ca sa te apropii de ai tai sau macar de tine, "e doar trist".
Nu o sa vorbesc despre actiunea piesei, se gaseste dintr-un search pe google.
Stai in scaun ca la radiografie, dandu-ti seama ca piesa asta e si despre tine. De cate ori ai avut impulsul sa iei in brate un om si te-ai oprit, gandindu-te ca..ce? "O sa creada ca-s ciudat..mi-e frica..sunt prea fragil ca sa risc ca cineva sa intre in mine si sa ma dea peste cap...pur si simplu nu pot..." Alienare.
Singurul regret al personajului principal, Louis, un chinuit care nu poate sa ajunga nici la el (nu poate iesi din lumea lui si e frigid emotional, desi are "intentii bune"), nici la cei din jurul lui este ca atunci cand era cocotat pe un apeduct, singur, intr-un loc pustiu, si-a dat seama ca, din pozitia pe care o avea, pamantul si cerul erau exact la jumatate. Si s-a simtit, in momentul ala, singurul om de pe lume, cel mai fericit, cu descoperirea cea mai pretioasa, probabil ca atunci cand descopereai ciocolata ascunsa de craciun.. Si a vrut sa strige de bucurie. Si nu a putut.
Nu poti sa iesi de acolo la fel cum ai intrat si nici nu mai poti sa vorbesti cu oamenii la fel cum ai facut-o pana acum.
Te simti doar TU, nu inginer, nu jurnalist, nu avocat, nu mama, nu mulatru, nimic din ce te-ar putea conditiona, nimic din regulile nescrise ale occidentului, nimic din "uita-te in ochii lui cand faceti cunostinta, ca sa pari puternic". Nimic din temerile si invataturile "in cinci pasi rapizi" ai omului modern.
Iti vine "doar" sa te infasori pe orice, pentru ca dintr-odata esti asa de flexibil, de gata sa intinzi mana cuiva fara teama, pentru ca nu iti mai e teama de nimic, raul pur si simplu se loveste de crusta de liniste in care te-ai invelit. Si uite de-asta iti vine sa absorbi caldura oricarei fiinte - om, caine, frunza, ladybug:), orice, dar sa simti ca nu mai pierzi nimic din ce e in jurul tau..
Habar nu am ce au simtit ceilalti care au fost la piesa... As fi vrut sa stiu daca si la ei a fost un dus rece peste viata lor de zi cu zi, ca ploaia de jucarii care rula pe un ecran, in fundalul scenei.

Usor, fara zahar, de vara

De cate ori ascult melodia asta, ma gandesc la nesimtire. Adica la nesimtirea aia cu care induri musculitele de pe plaja sa se plimbe pe tine, desi te gadila, doar pentru ca ti-e lene sa dai cu mana; nesimtirea cu care iti dai ultimii bani de intoarcere pe inca niste beri, ca te descurci tu; sau cu care mergi gol pe nisip, pentru ca poti si intelegi si te bucura, printre familiile cu copii, mingi gonflabile si caini (gratarele sunt optionale), "nesimtirea" cu care lasi orice gand sa ti se scurga din cap atunci cand zaci intins langa malul marii si in fata nu vezi decat o lumina orbitoare si cu care narile ti se dilata, avand propria lor vointa, cand simti miros de ciorba si gulas venind din directia lui Shony... si te bucuri pur si simplu, ca prostul sau nu, ca poti sa stai pe burta si sa dai nisipul intr-o parte si alta, cu labele picioarelor, ca broastele testoase, in scopuri practice de racire a berii sau pur si simplu pentru ca te bucuri, ma!

Franz Kafka, frate!

Pare atat de grav sa ramai holtei, sa te lupti din greu sa-ti pastrezi demnitatea atunci cand, batran fiind, vrei sa-ti petreci o seara printre oameni si te rogi sa fii primit; sau sa fii bolnav si sa privesti saptamani in sir, dintr-un colt al patului, camera goala; sau sa nu-ti iei de la nimeni ramas-bun in fata portii, sa nu te zoresti niciodata pe scari in sus alaturi de sotia ta, sa nu ai in camera decat usi laterale care dau in locuinte straine, sa-ti aduci intr-o mana cina acasa, sa fie nevoie sa te uiti cu mirare la copiii straini si sa nu poti decat repeta necontenit: "Eu n-am copii", sa-ti creezi aparenta si comportamentul unuia sau a doi holtei, dupa amintirile din tinerete.
Asa o fi, numai ca mai esti si in realitate; azi si mai tarziu, mai ai si vei avea tu insuti un trup si un cap viu, deci si o frunte, peste care sa te bati cu palma.

"Nenorocirea holteiului"

Tom si Jerry in siriana

In lipsa de subtitrari, astept cu nerabdare varianta in Esperanto :)

Despre Gogol si alti demoni :)

In afara de Apocalyptica, cred ca asta a fost cel mai tare concert din viata mea! Stiti, in desenele animate, ghemul ala care se misca cu viteza si din care sar smocuri de blana, pe un fundal de mieunaturi disperate? :)) Cam asta e atmosfera de la Gogol Bordello, cea mai nesanatoasa trupa pe care am vazut-o pana acum, care mai are si lucruri de zis.

Asa. Pai vin Nightlosers in deschidere, Hanno Hofer mi s-a parut cam obosit, in concluzie n-au reusit sa miste publicul foarte mult, poate pentru ca nici nu venisera la momentul ala mai mult de 2-300 de oameni. Dupa asta, Shukar Collective - de mare, mare angajament! Muzica electronica mixata cu muzica tiganeasca, doua chestii despre care ai zice ca se bat cap in cap. Ma gandeam, in timp ce cantau, la gramezile de bani investite in campaniile antirasism care oricum nu ating pe nimeni, pana cand persoana respectiva nu se confrunta chiar ea cu discriminarea. Si ca oricate metode virtuale s-ar folosi, e cam frectie la picior de lemn, fiindca o bucata de hartie sau un spot de 30 de secunde nu ma ating cu nimic, ca nu fac parte din viata mea si e cam greu sa simt prin ce trec niste refugiati, tigani, homosexuali etc de la inaltimea parterului la care locuiesc. Cam asta gandesc majoritatea pe care ii intrebi si e oarecum normal, avand in vedere ca daca n-ai "norocul" sa stai in capitala sau alte cateva mari orase, nivelul de trai te trage subtil de maneca, ajungand sa te intrebi, in timp ce copchilul iti urla in cap, "Discriminare? Ce-i asta, un fel de mancare pe care nu mi-l permit?"

Oricum, intorcandu-ma la campaniile antirasism versus muzica celor de la Shukar, e ca si cum ai pune fata in fata un copil de hartie, crescut cu lapte pasteurizat si ferit de soare, cu unul crescut pe strada, care a dezvoltat ceva anticorpi, si la propriu, si la figurat. Muzica oamenilor astora e cel mai clar exemplu de coabitare, de toleranta, flexibilitate, creativitate, impletire a doua lucruri total diferite. E un exemplu ca poti sa pictezi cu un ciocan, sa faci balet pentru ca mai tarziu sa te apuci de ciclism, ca orice se poate adapta la orice, cu putina inteligenta si caldura. Cat despre caldura si "viata, nu chestii supte din deget", e de ajuns sa vezi un tigan lingurar cantand la lighean, cu nevasta si progeniturile dansand in jurul lui, fluierand, batand din palme, cantand la linguri, invartindu-se, razand, chiuind - adicatelea Napoleon(care canta si in Shukar, ca astia oricum sunt o mare familie) & Co. (la Shony, in Vama, anul trecut)

No..si dupa Shukar, iaca-i si pe Proza(i)cii Anonimi. Nici nu stiu cum sa rezum concertul lor, dar te fac sa te simti ca si cum ai fi stropit de sus pana jos cu vopseluri de toate culorile. Eugene Hutz, solistul, parea pus pe speed, cred ca a alergat tot concertul, ca tot incercam sa-i fac poze si imi suceam capul ca un spectator la un meci de tenis sau pur si simplu ca o curca ce iti urmareste degetul, se suia pe tot ce apuca, se baga in public, ceilalti cantau in draci la vioara, la tobe, era un fel de circ ambulant cu soliste imbracate in paiete si cu masti pe fata care bateau in tamburine sau intr-o toba uriasa, o atmosfera isterica de "Carnivale" dar care pur si simplu te facea sa te simti viu, cu niste chestii mici si extatice catarandu-se pe dinauntrul venelor tale :)Mai ales la partea in care Hutz a considerat oportun sa bata un ritm infigator in creieri cu betele tobosarului, intr-o galeata rosie de pompieri, in timp ce doua asiatice scoteau niste mieunaturi ritmice :))

Lumini faine, atmosfera cumva suprarealista ( s-o fi tragand de la costumatii - Hutz cu o basma cu banuti legata in jurul mijlocului, niste pantaloni mulati si galbeni si in rest dumnezeu cu mila, nenea responsabil de vioara (Sergey Ryabtzev) - un batran la vreo 55 de ani, pletos si barbos, imbracat in piele, care canta doar la scheletul viorii, fara alte detalii, cum ar fi cutia de rezonanta ) , sonorizare asa si-asa, cred ca cei care au stat mai in spate n-au fost foarte fericiti.

Si ca si cum muzica nu era de ajuns, te mai si puneau sa gandesti :) Hutz, pe scena, intreaba la un moment dat: "Do you know what flag is this?" (din public - urlete, sticle de plastic) "It's ok if you don't know, because in my country people still can't tell the difference between Romanians and Rromani" :))

Am plecat chiauna de acolo, asa ca nu mi s-a parut prea anormal ca taximetristul cu care mergeam tinea portiera deschisa in timp ce conducea.

Pentru dementa - the return, mai vin si la festivalul Peninsula de la Targu Mures. (http://www.peninsula.ro/news/-iggy-pop-meets-franz-kafka-gogol-bordello-579.html)

Gayfest 2007

Gayfest 2007
Am citit prin presa, de-a lungul celor 3 editii Gayfest, tot felul de pareri vizavi de "nenorocitii" si "nejustificatii" de homosexuali. Ca ar trebui pusi la zid, ca sunt o rusine pentru poporul roman, ca ii vede Dumnezeu si, mai ales, ca huo! Cum imi vine putin greata fata de parerile acestor Tarzani care, daca ar fi posibil, si-ar directiona cei 2% din declaratia de venit pentru reinfiintarea Auschwitz-ului, o sa ma rezum la a posta programul festivalului din acest an, care se va desfasura intre 4 si 9 iunie. Si pentru a evita comentariile de care ziceam mai sus, o sa mai spun ca imi iubesc prietenul foarte mult, dar asta nu ma impiedica totusi sa vad ceva mai departe de alegerile proprii. Ceea ce le doresc si dinamovistilor prezenti la Gayfest 2006, ridicati de politie pentru darnicia cu care au impartit scaune, oua si rosii in participanti.


Luni 4 Iunie

11:00 Conferinta de presa GayFest 2007, Agentia de Monitorizare a Presei

12:00 Expozitie foto „Parteneri pentru viata”, Centrul Info Europa

17:00 Gala de deschidere a Festivalului de Film INKLUSIV, sala Union

17:30 Film “Gypo”, sala Union

19:30 Film “Sfarsitul inegalitatii de drepturi”, sala Union



Marti 5 Iunie

12:00 Expozitie foto „Ce fac gayi si lesbienele in dormitor”, Ceainaria Carturesti

15:30 Film “Transparent”, sala Union

17:00 Film “Casa de piatra!”, sala Union

18:30 Dezbatere despre parteneriatul intre persoane de acelasi sex, sala Union

20:30 Film „Politica sentimentelor”, sala Union



Miercuri 6 Iunie

12:30 Proiectul “Cartile vii”, Ceainaria Carturesti

17:00 Film “Sfarsitul inegalitatii de drepturi”, sala Union

19:00 Film “Transparent”, sala Union

20:30 Film „Aceasta sunt eu”, sala Union



Joi 7 Iunie

11:00 Dezbatere: Parlamentul vs. Problematica discriminarii, Hotel Ibis

18:00 Workshop "I am what I am", sediul Accept

16:30 Film “Rude si nelegiuiti”, sala Union

18:30 Film „Fratii Conrad”, sala Union

20:30 Film “Casa de piatra!”, sala Union

22:00 Petrecerea IMPACT, Club Impact, www.go2impact.ro



Vineri 8 Iunie

12:00 Religie and democratie, SNSPA

15:00 Maraton de scurt metraje, sala Union

16:30 Maraton de scurt metraje, sala Union

18:00 Film “Kinsey”, sala Union

20:00 Film ”Gypo”, sala Union

21:30 Piesa de teatru „Blockbuster”, La Scena

23:00 Petrecerea Queens, Club QUEENS, www.queensclub.ro



Sambata 9 Iunie

15:00 Film “Rude si nelegiuiti”, sala Union

17:00 Film “Fratii Conrad”, sala Union

17:00 Marsul Diversitatii 2007, Bd. Unirii, Piata Unirii, Piata Constitutiei

19:00 Film „Politica sentimentelor”, sala Union

20:15 Premiile festivalului de film INKLUSIV, sala Union

20:45 Seara publicitatii LGBT, sala Union

Adica ai fi asa (si-si infunda obrazul cu degetul aratator) daca n-ai zice "multumesc"

Se intampla cateodata ca unele imagini sa dea peste tine, sa vina la tine - evident, atunci cand esti cel mai putin atent.

Eram in zona universitatii, in spatele spoielii de magazine si cladiri renovate de la sosea. Nu stiu cum au facut asta celulele cu bastonas si alte pete galbene din ochii mei, dar uite ca nu e chiar simplu sa treci peste imaginea unui fel de desert gri - gunoaie, mult-mult asfalt, tomberoane, chiar si pisici gri, tot gri, murdar, singur. Si brusc asa, aproape violent, cateva mere scapate sau poate aruncate langa un trotuar, niste pete autiste de galben cu rosu, izolate-inconjurate de tot acel gri. De-ti venea sa te duci sa le intrebi "Ce cautati voi in cartierul asta?".

Am mers in continuare, cautand subiecte de pozat. Cateodata, dai la copca degeaba, fiindca poti sa mergi toata ziua si sa nu ti se arate nimic, ca poate nu-i momentul sa fii acolo.

Dar am dat peste strazi pietruite, in care sunt case vechi si scorojite, cu balcoane minuscule. Poate un metru si jumatate lungime? Intr-un balcon din asta vechi, din fier forjat, era asa, ca un fel de casa in miniatura: perne mari, una peste alta, scoase la aerisit; langa ele, alte perne, dar mai mici, haine spalate si puse la uscat, un scaun din lemn, un borcan din plastic pentru muraturi, un lighean de rufe, cateva perechi de incaltaminte si o carpeta pusa pe balustrada, probabil tot la aerisit; si intre toate astea, deasupra tuturor - la propriu - trona un trandafir mare si rosu, intr-un pahar :) Cu o zi in urma, fusese 8 martie :)

Job description-ul pe ziua de azi

-de inventat Dire Straits
-de facut urticarie (part time)
-de facut compozitia pentru gamaliile betelor de chibrit.

To pee or not to be?

La toaleta publica din pasajul de la Universitate e o doamna care lucreaza acolo de cativa ani buni. Toata ziua primeste maruntis, da in schimb hartie igienica si vorbeste cu oricine, orice. 8 ore pe zi sta intr-o cabina stramta cu ghiseu comunist, intr-un loc in care bucurestenii dau ce au mai bun din ei. Cu toate astea, e prietenoasa, asta iarna s-a uitat la paltonul meu si m-a intrebat "Mai ninge, mama?".
E, si statea ea de vorba cu un nene cand am ajuns in locul cu pricina (care, intre noi fie spus, merge de-o analiza semiotica big time :)) Numai daca ne luam dupa mesajele mazgalite pe usi si tot s-ar pune de o carte semnata de cercetatorii americani :) ) si la un moment dat ii spune "Stai nitel, ca trebuie sa ma duc la WC". Iar aici m-a spart :) Ce om mai sanatos la cap (in comparatie cu, sa zicem, Raluca Stroescu) sa gasesti - care sa aiba o distinctie asa de clara intre slujba lui si obiectul slujbei, ca sa zic asa? Toti anii de vandut hartie igienica n-au reusit sa o faca sa creada ca, atunci cand intra in cabina, se duce de fapt la serviciul ei. Ea s-a dus la WC, e foarte simplu.
Poate analogia e cam groasa, dar m-a cam pus pe ganduri intamplarea asta, daca fac legatura cu disperarea legata de job a multor amici...

Cand iti vine sa privesti fix

Iti suna a degete impletite nefiresc - ai zice - printre ochiurile de hamac, de gard de sarma care te desparte de florile de rochita-randunicii asa de dulci si de interzis de mancat incat nu poti sa te abtii sa bagi una in buzunarul sortuletului, pe ascuns, pentru mai tarziu?